Ieri, mama imi povestea de-o intamplare din tineretea ei, cand se afla la parintii ei, si-au scos "aiul"-usturoiul din pamant si l-au intins la soare. Prin curtea lor era un drum de trecere pentru oamenii din sat, care mergeau la terenurile lor. Ca atare, niste baieti au trecut pe acolo, s-au asezat in curte si-au scos slanina din genti-oare erau genti pe atunci?-si au inceput sa manance cu usturoi de la bunica mea. Numai ca, dupa ce s-au saturat, n-a fost suficient, ci au inceput sa-si puna si-n genti-straiti(dupa mine), ceea ce l-a infuriat rau pe bunicul meu, care a inteles ospitalitatea, dar nu in asa hal incat sa ramana el fara usturoi. La finalul povestii, mama mi-a spus c-a visat aceeasi intamplare si in noaptea precedenta. Ma intreb: oare ce-a povestit ea nu era tot o inventie a mintii ei? Oricum, ma bucur ca-si pune mintea la contributie, fie cu vise, fie cu intamplari traite aievea.

De ce n-as vorbi despre nepotii mamei mele, in numar de 13, si, deci, si ai mei, SI DESPRE STUDIILE LOR. Ii trec in ordinea apartenentei la fratii mei, incepand cu cel mai mare, si terminand cu cel mai mic, deoarece asa procedez si cand fac exercitii de memorie cu mama mea, in acest sens. -liceul si scoala postliceala sanitara -economist -medic -avocat -licentiata in limbi straine. Ma bucur ca este singura care mi-a calcat pe urme. -economist -inginer -dupa terminarea liceului, s-a stabilit in Spania, necontinuand studiile, dar cu o situatie materiala foarte buna. -liceu + studii post liceale in informatica -elev -student la drept -studenta la stomatologie -elev, clasa a VIII-a. Este cel mai mic, care sta la mine de 7 ani, si nu cred ca se va lasa mai prejos de verisorii lui. Din cei 13 nepoti, doar 3 sunt fete. Mama este foarte mandra cu acesti copii, pe care-i mai uita, si mie imi revine sarcina de-a face exercitii de memorie cu ea, ca sa-si reaminteasca de fiecare. ...

"Izvoarele sunt foarte importante pentru satenii din Banpotoc, ei incercand sa profite de calitatile apei, chiar daca nu sunt specialisti in medicina. De altfel, efectul consumului de apa minerala, precum si folosirea acesteia la spalat este vizibil. Oameni de 70 de ani arata ca unii de 50, au putere de munca si un psihic robust.Apa se tine doua-trei zile in frigider pentru a-si pierde gustul si mirosul de sulf, dupa care nu este folosita doar ca apa de baut, ci si la gatit. In zilele calde, satenii se adunau cu mic, cu mare la fundatia abandonata pentru a se scalda, recunoscand efectul relaxant al apei.Aici vin si multi turisti din tara, dar si din alte tari Cum nu exista un hotel, ci doar o pensiune, considerata mult prea scumpa, turistii prefera sa stea in corturi, ceea ce reprezinta o problema in plus pentru sateni, care sunt nevoiti sa stranga toate mizeriile lasate de turisti.Locurile din imediata apropiere a bazinului ar fi impanzite cu gunoaie, daca oamenii din sat nu ar a...

Ce poate fi mai minunat decat zambetul unui ingeras de copil! Adaugare :aceata mandrete de fetita este nepotica fratelui meu din Sibiu. Eu nu am nepoti, asa ca ma mandresc cu cine pot...

De numeroasele calitati ale apei din acest izvor (de la Banpotoc) se stia inca din anii 1980. Prim-secretarul judetului Ion Popa a inceput in acel an amenajarea unei statiuni in sat, dupa analizarea continutului de minerale la diferite laboratoare din Bucuresti si Cluj. In anul 1981, s-au inceput lucrarile de foraj pentru depistarea izvorului. Initial, proiectul de forare a fost planificat pentru 250 metri adancime, dar dupa doar 118 m, sonda SG650, adusa de la Harsova, a ajuns intr-o portiune unde apa era sub presiune, ceea ce a generat o eruptie. Izvorul a fost dublu tubat cu PVC, prima coloana fiind de 280 milimetri, iar a doua de 160 mm.Pe langa aceasta instalatie, prin care curg 24 litri pe secunda, au mai fost construite stavilare pentru a proteja drumul de revarsarea raului Varmaga, care curge de-a lungul satului. Langa izvor se afla acum ruinele unui bazin olimpic si o fundatie ce trebuia sa devina un hotel. Aici, se scurge continuu din izvor apa minerala de 19 grade Celsius, f...

"Sute de oameni strabat zilnic drumul de la Simeria la Banpotoc, incarcati cu bidoane de plastic, pentru a-si lua apa de la izvorul din sat. Apa din Banpotoc este bogata in minerale, iar localnicii sunt convinsi de calitatile ei terapeutice impotriva reumatismului si a durerilor de stomac." apaminerala

Vineri, la casa parinteasca, a fost o zi plina de harnicie si rod bogat. Sora mea a strans cartofii. A fost o zi tocmai buna pentru aceasta munca, fiind insorita, ca-n zilele de iulie. Au participat si cativa vecini si roadele au fost pe masura. Mai multi saci de cartofi decat anul trecut, care au fost sortati pe trei categorii: -de mancare -de semanat -pentru porci. Noi nu am mai crescut porci, de vreo cativa ani, asa ca-i vom da unei vecine. Cei de "mancare" vor ajunge pentru familia numeroasa a mamei mele, care e in culmea fericirii ca este vizitata de cei dragi, ingrijita si rasfatata. Ce bucurie mai mare poate exista decat armonia din sanul unei familii!?

Iulia, nepotica fratelui meu este serioasa si bosumflata.

Vara aceasta, am avut mult de lucru la casa parinteasca, de la tara. Mami sta in caruciorul cu rotile, in curte, dar fiind obisnuita sa trudeasca din greu, toata viata, se plictiseste repede, si ar vrea sa mai lucreze si acum. Ieri, m-a durut sufletul ca mereu ne cerea s-o ducem in camera fostei mele bunici, pe care am amenajat-o de curand, si de care va spuneam intr-un post anterior. Cum ea e greu de transportat pe scari, iar mijlocul meu fiind subred, am tot amanat-o , pana termina fiul meu cu vopsitul geamurilor, ca doar duminica a fost sa vada si ea camera. Suparata si cu lacrimi in ochi, mi-a cerut sa-i dau un bat. -Ce vrei sa faci cu el, mami? -Sa umblu si eu... I-am explicat, cu lux de amanunte, sa inteleaga si ea situatia, ca noi o iubim enorm, e bine ingrijita, ocrotita, dar sa fie si ea mai toleranta cu situatia noastra, deoarece avem multe de aranjat si pus la punct, in folosul tuturor. Mamicuta mi-a zis ca mai bine le lasam toate, cum au fost, numai sa avem mai mult timp de...

Ma confrunt cu o problema, iar pe cei priceputi in astfel de probleme ii rog sa-mi dea un sfat. Casa noastra a fost construita pe un izvor de apa minerala, si, de aceea, a trebuit s-o inaltam, iar camera aflata direct pe acel izvor se afla intr-o permanenta stare de umiditate, de unde igrasie si tot buchetul de neajunsuri. Anul acesta, am incercat s-o izolam pe dinauntru cu polistiren, am pus gresie de exterior, c-asa am fost sfatuiti ca-i mai bine, etc. Numai ca, ieri, cand am fost la tara, am observat ca a inceput sa apara umezeala intr-un colt al camerei, semn ca apa izvorului isi cauta loc sa iasa la suprafata. Am fost foarte suparata la gandul ca problemele apar din nou, si toata investitia s-a dus pe apa sambetei. Stie cineva vreun remediu pentru o astfel de situatie? Multumesc pentru viitoarele sfaturi... Noua editare: problema s-a remediat. A iesit o camera minunata, si sunt foarte bucuroasa ca toate ideile mele au fost puse in practica.

Mamicuta mea scumpa imi povesteste adesea ceea ce viseaza. "Am visat ca am murit si nu era nimeni dintre copiii mei sa ma ingroape. Atunci, m-am gandit ca o sa se gaseasca cineva sa se ocupe cu inmormantarea, ca sa nu ma manance "jigaraniile". Cand auzim asa ceva, ni se strange inima de tristete la gandul ca va veni si clipa despartirii de ea, deoarece tot omul e muritor pe acest pamant, si, chiar daca-ar trai cat Matusalem, tot vine intr-o zi scadenta... Din pacate!

De la Cornelia "La noi este inainte de ora l2, si trebuie sa merg la culcare, intrucat maine, vreau sa merg la primul serviciu la Biserica, care incepe la ora 8,3o. Nu stiu daca reusesc sa ma scol, dar, daca nu, voi merge la serviciul de la ora 1o..3o. Eu nu-mi pot imagina cum pot unii sa traiasca fara D-zeu si fara Biserica, pentru ca, pentru mine, inseamna nerabdare sa ajung in casa D-LUI si sa fiu in partasie cu El. Aceasta este placerea mea, bucuria si dasfatarea. Ma simt imbogatita de El si Il iubesc, da, Il iubesc cu adevarat si nu vreau sa fiu fara El. Te iubesc draga, si vreau sa ai o DUMINICA placuta!"

Astazi, a fost o zi cu o mare incarcatura emotionala. Majoritatea nepotilor mei de frati au venit la casa mamei mele. S-au simtit minunat! De fapt, au venit vineri-seara, au ascultat muzica, au facut mici, s-au scaldat in piscina. Eu am mers doar azi, sambata, cand fratele meu, Petrica, i-a mobilizat pe toti la sfaramat porumb. Dupa activitate, s-au imbaiat, s-au odihnit, au vizionat filme pe calculator. Sora mea a pregatit mancarea, prietena unuia dintre nepoti ne-a ajutat pe noi femeile sa spalam vasele, sa aranjam masa. Deci, iata ca de realizarile mele de la casa parinteasca se bucura toata familia. Si eu sunt fericita ca aproape toti nepotii mei sunt frumosi, seriosi, titrati. Doamne, nimic nu se compara cu o familie binecuvantata de Dumnezeu! Un regret, totusi, au lipsit de la intrunire copilasii mei... "Si maine e o zi..."

Anul acesta a fost dedicat refacerii unor incaperi neutilizate din casa de la tara. Mi-am zis ca, daca sotul meu nu ma lasa sa mai fac cate ceva in apartamentul meu de la oras, macar in casa parinteasca sa mai intreprind ceva. Noroc ca fratii mei sunt de acord cu mine. Pai, se poate altfel? Toata viata, ai mei au trebuit sa-mi faca pe voie in ce priveste modificarile din casa. Dupa ce-am terminat cu gobalnasul, Realizat , acum a venit randul camerei in care locuia bunica mea, si care, fiind cu igrasie, deoarece casa noastra a fost construita pe un izvor de apa minerala, era neutilizata in prezent, servind de depozitare pentru diferite lucruri. Eu am inceput s-o eliberez de toate aceste lucruri adunate de-a valma, si am mobilizat pe fiul meu si pe un nepot de frate, care au izolat peretii, si sunt in curs de definitivare a pardoselii. In 2-3 zile voi putea spune ca am realizat si acest obiectiv. Mai raman zidul de la drum si poarta, de reinnoit. Doamne, ajuta-mi!

Ieri, a fost sarbatoare dubla in familia mea, ziua mea onomastica si cea de nastere a fratelui meu, cel mai mic dintre baieti. Cu aceasta ocazie, mi-am amintit cum a fost cand s-a nascut el. In acea zi, eu cu tatal meu am plecat la cules de mure, mai departe de casa, pe Paraul Capriorii. Mi-amintesc ca am si lesinat, deoarece a fost cald, eu, nemancata, probabil, destul ca mi s-a facut rau. Mama mea a fost si ea la cules de mure, dar mai aproape de casa, pe Omeag, delusor situat deasupra casei noastre, si acolo, au luat-o durerile nasterii. Cu chiu cu vai, a ajuns acasa, si cineva a chemat-o pe moasa Ana, o vecina, care a ajutat-o pe mama sa aduca pe lume pe fratele meu. Cand am ajuns acasa, ma astepta "bucuria", un baietel, si eu am plans de mama focului, deoarece imi doream o sora....

Andreia-Iulia pregatita de concurs...

De la vara-mea, Cornelia, mail: "Sunt placut impresionata de Ion, fratele tau, ca nu s-a schimbat aproape de loc. El este verisorul meu preferat, ma jucam cu el si il invatam piese de teatru, cand era mic. Mi-amintesc cum zicea si repeta, la comanda noastra..."o, unde esti tu, Julieta?", stind intr-un genunchi, cu o mana ridicata. Iti venea sa-l mananci de drag. Petrica era cu poeziile interminabile. Pe la 2 ani, stia, aproape pe de rost, "Luceafarul" lui Eminescu. Stiu ca, atunci cand s-a nascut Geta, au venit toti la noi, cu matusa, cu unchiul, si Petrica a gustat dintr-un gogosar care, cred, ca a usturat, dar el a strigat: "Copii, sa nu va pacaliti, ca piparca ustura "! Imi amintesc de copilaria lor si adolescenta noastra care au trecut foarte repede si nu a mai ramas decat amintirea. Nu am inteles, fetita care este cu Ion este a fiului lui Ion ? Este tare draguta si ea. Pe Iulia lui Stefan o stiu pentru ca ne-a trimis poza cu ea si o am in compute...

De la verisoara mea, Cornelia , fapte relatate despre tatal sau, de care am auzit si eu cand eram mai mica. S-a intamplat odata ca, la sfarsitul pauzei de masa, tata a iesit din vagon (locul lui de rugaciune), snopii , un oarecare lucrator s-a dus spre tata si l-a apostrofat: "Mai pocaitule, ce te tot rogi tu atata prin vagoane"....apoi s-a repezit la tata, si l-a tras de pantaloni, in asa fel incat, ata fiind slaba, probabil , pantalonul, s-a descusut de sus pana jos . Tatal meu nu i-a spus nimic, doar s-a uitat spre cer si a spus:"Tata iarta-l", departandu-se de la locul cu pricina si multumind Domnului si pentru aceasta ispita. Toate cele intamplate au fost vazute si de alti colegi de munca , astfel ca unii l-au apostrofat pe rau- facator, intrebandu-l cu ce l-a deranjat omul acesta, dar el....injura si defaima credinta tatalui meu. Pauza de masa s-a terminat, fiecare s-a dus la locul lui de lucru, ca apoi, in mai putin de o ora de la cele intamplate, s-a auzit o...

De la Cornelia : "Pentru copiii lui D-zeu, in grele stramtorari, distanta pana la Cer este doar o rugaciune inaltata cu har si cu credinta. Asa s-a intamplat cu iubitul meu tata si frate in D-l, care, prin rugaciunile lui, a aratat si celor din jur ce inseamna puterea rugaciunii, ajungand chiar sa devina miracol. Odata, cand tatal meu era la serviciul lui la Atelierele de reparat vagoane, unde lucra el, fiind pauza de masa, iar el fiind in post, folosea acest timp pentru rugaciune. Locul lui de rugaciune erau vagoanele, care ii ofereau un timp de intalnire prielnic cu Domnul lui pe care Il iubea si era desfatarea lui tinandu-i loc de mancare, apa si tot ce isi dorea, facandu-l lumina pentru cei din jurul lui, apreciindu-i calitatile de crestin si intorcandu-se la Domnul prin el. Astfel, declar adevarul ca tatal meu are zeci, poate o suta de "snopi" pe care el niciodata nu a considerat ca sunt meritul lui, ci il proslavea pe Domnul si spunea mereu: "Marit sa fie D...

Va povesteam ca-n satul meu natal exista un izvor de apa minerala, de unde se aprovizioneaza orasele din imprejurimi, si nu numai... Se afla si doua bazine de inot, neutilizate inca, din lipsa de perfectare cu vecinul pe locul caruia au fost construite. Bietul om si-a imprejmuit terenul cu pricina, cum a putut, numai ca, intr-o noapte, niste rau-facatori au taiat gardul si l-au aruncat in bazin. A doua zi, s-au si instalat niste masini pe proprietatea omului, din lipsa de imprejmuire. Bine a zis cine-a zis ca "dai nas lui Ivan, se urca pe divan"... Pana ieri- alaltaieri, satul era linistit, acum se fac toti stapani pe vatra noastra stramoseasca....

De la vara mea, Cornelia "Aseara, la ora 12 si 3o' inca eram la tine in "ograda"-pe blog-, calatorind cu tine la depanarea amintirilor frumoase care mi-au dat entuziasm si inspiratie, ca maine, dupa programul de la Biserica, sa-ti mai scriu intimplari adevarate din viata de credinta a tatalui meu drag. Cu o seara inainte, am deschis din nou blogul tau, dar m-am uitat doar la ultimele povestiri, si, fiind obosita, am crezut ca nu le mai gasesc, dar azi le-am citit, unele impreuna cu Gaby, altele, eu singura. Imi place cum depeni firul povestirilor, asa de natural, incat imi face impresia ca sunt acolo si ii vad pe toti ai tai de care vorbesti asa de natural si de adevarat, incat nu pot sa nu ma bucur alaturi de tine si sa consider cu sinceritate o realizare care va ramane celor ce vor urma dupa noi, si care, desigur, vor fi cuprinsi de aceleasi emotii ca si noi, citind ceea ce scrii, exact cum ar citi un roman. Te iubesc si iti promit ca ma voi tine de cuvant si voi ...

Multi vecini din satul meu natal s-au stins din viata. Chiar casele s-au paraginit sau au disparut. Intr-o zi, am fost cu sora mea sa vad ce mai exista prin sat, cine a mai revenit, dintre cei plecati-ma refer la tineret. Asa mi-am amintit de unii vecini si de peripetiile din copilarie legate de ei. Aveam un vecin, Avram a lu’Glodean, care nu avea copii, dar venea des pe la noi. El avea o boală. Îi plăcea să ne gâdile, şi, dacă apucai în mâinile lui, cu greu mai scăpai. De aceea, ne era tare frică de el. L-am poreclit ,,fratele Gâdiluş''. Pe soţia lui o chema Ileana, iar noi, nu stiu de ce, ii spuneam Ilona. Ea nu avea copii, doar sotul ei avea doua fete, de varsta mamei mele, dintr-o casnicie anterioara. Ei îi plăcea să arate tânără, şi cineva a învăţat-o să îşi dea cu ceva vopsea de ulei, cu care se vopsesc geamurile, pe păr. Părul s-a năclăit şi a trebuit să şi-l taie. Desi se lega bine la cap cu baticul, oamenii si-au dat seama de isprava ei, si nu au iertat-o, ci au batjoc...

In tinerete, eram o fire emotiva, hipersensibila si cu plansul in varful nasului. De aceea, imi era aşa de frică să intru într-o instituţie publică, ca să rezolv ceva, ba chiar sa intru intr-un magazin să fac cumparaturi. Nu mai vorbesc ca, daca ma insela cineva la cantar sau la bani, nu ripostam deloc. Dupa ce am patit-o de mai multe ori, intr-o zi, sotul meu m-a trimis inapoi la vanzatoare sa-i spun ca nu mi-a dat corect restul de bani. Nu va spun cum m-am dus! Atat de spasita, si cu o voce pierita, i-am atras atentia vanzatoarei ca mai trebuie sa-mi dea ceva bani. Parca eu eram cea care gresise, si nu ea. Chiar după ce am terminat liceul, am intrat într-o cabină telefonică, şi nu am ştiut cum să folosesc receptorul, asta marcându-mă mult, şi făcându-mă să-mi pierd încrederea în mine. Îmi era ruşine să mănânc cu cineva la masă, într-un local, atât eram de stângace în mişcări. Acum, am devenit sigura pe mine, chiar tupeista, uneori. Ce sa faci, experienta e cel mai bun dascal.

Mătuşa Sofia-Sofica era cea de-a treia sora a mamei mele. Ea s-a căsătorit cu Remus, un om bun, inteligent, foarte vorbăreţ, dar suferea de o adicție, cum se zice in zilele noastre. Au avut patru copii-Aurica, Elena, Viorel şi Cornelia. Ea a fost o femeie la fel de credincioasă ca şi părinţii mei, care, deşi a avut probleme în tinereţe cu soţul, nu a disperat, ci şi-a crescut copiii cu multă iubire şi abnegaţie, ducandu-si crucea fara sa murmure si sa-si piarda increderea in Dumnezeu. Ma bucur ca una din fiicele sale, Elena, a incheiat legamant cu Dumnezeu, de curand. Elena mi-a spus ca vrea sa-si urmeze mama, in ceea ce priveste credinta. Matusa mea draga a murit la vârsta de 84 ani, împăcată cu ea însăşi şi cu D-zeu. Copiii ei s-au înţeles, şi se înţeleg, la fel de bine, cum ne înţelegem si noi. Sunt foarte uniţi şi-şi petrec mult timp împreună, in Varmaga, satul lor natal, dar si in oras, ba la unii, ba la altii, unde se intalnesc cu ocazia zilelor de nastere sau a sarbatori...

Mare, mare activitate in sanul familiei mele! Am fost aproape, ca pe vremuri. Multi. Fratele meu si-a mobilizat copiii la sfaramatul porumbului, cu o masina pe care el a mesterit-o. Au mai fost si niste vecini, fiul meu, Mihai, prieten de familie. Ne-a facut o mare bucurie si venirea surorii noastre mai mici, Tami, care este mai mica ca mine cu 15 ani, la nasterea careia am plans cel mai mult, Copila nabadaioasa . Noi, femeile, care eram in minoritate, am gatit. Barbatii si-au vazut de munca lor. Cand totul a fost gata, spre bucuria mamei mele, ne-am dat la baie in piscina. Asa-i place maicutei mele dragi sa ne vada, roi, prin curte. Ieri a" inflorit" de bucurie.

Parca ieri era si taticul ei, nepotul meu, asa. Cum trec anii... poze-familie

Andreia-Iulia este una din stranepoatele mamei. Sper sa nu se supere fratele meu ca am postat pe blog aceste poze.

Ieri, a fost ziua mamei mele. Sa-mi traiasca! Ii dedic aceasta poezie. Mama Atenta, la piept, pruncul si-l tine, Fara regret, renunta la sine, E obosita, dar multumita, Ca-si simte odrasla fericita. Tu, cand vei fi mare copile, Insenineaza-i ale sale zile! Daruieste-i dragostea toata, N-o lasa singura sa razbata! Tot ce-i poti oferi e afectiune!

Verisoara mea continua povestea tatalui ei. "Doresc sa nu stopez lucrarea pe care am inceput-o, de aceea iti mai trimit un aspect al vietii omului lui Dumnezeu, despre care am inceput sa-ti scriu, si care nu este altul decat scumpul meu tata, care a calatorit cu dragostea Domnului Isus in viata lui, facand din aceasta, satisfactia vietii lui, dand totul pentru a nu face nimic care sa-l supere pe Domnul, in ceea ce depindea de el. Tatal meu, fiind in vizita la mine, in Bucuresti, mergea cu copiii nostri intr-un parc de joaca pentru copii, in apropierea blocului unde noi locuiam. Acolo, se intilnea cu diferite persoane carora nu pierdea prilejul de-a le descoperi tainele mantuirii. Dupa ce s-a intinit cu un militar cu grade, i-a spus omului ca el poate sa pastreze gradele ce le are si dupa moarte, daca se preda lui D-zeu, si umbla in "caile" Lui . De atunci, omul venea cu copilul sau in parc, se uita dupa tata, fiind dornic sa-i asculte cuvintele blande si pline de miez, a...

Va spuneam ca mi-am amenajat la tara camera in care am crescut noi, o buna bucata de vreme, si care servise, in ultimul timp, ca loc de depozitare pentru ce se gaseste prin curtea omului. Saptamana asta o s-o inaugurez. A durat ceva timp si a costat, dar eu zic c-a meritat investitia, fiind direct in curte, nefiind nevoie sa mai urcam scari, deoarece, la batranete, e nevoie de cat mai putin efort pentru a te putea misca. La inceput, au fost discutii ca a cui sa fie camera, dar, pana la urma, am hotarat ca este a "tuturor" celor care ne viziteaza-ma refer la familie-, deoarece nu vreau sa fie cea mai mica urma de rautate si motiv de galceava intre noi, fratii. Va doresc tuturor sa va intelegeti ca noi, pana acum, cel putin...