Editare :  Din pacate, se lucreaza la arhivare. Sa speram ca vor pune si acest serviciu. Pentru a-l vedea, dati clik pe acest link: http://91.121.222.56/elim/Archive_20120715%20dimineata.wmv Petrica e cel din dreapta. In stanga, Iosif, cel mai mare dintre fratii mei-baieti-. Interventia fratelui meu in program, in minututele 7:15 si 16. Urmarindu-l, mi-au dat lacrimile. El este copie leita a tatalui meu care era daruit trup si suflet Domnului. Petrica a fost invitat in cateva tari europene de catre prietenii lui, frati in  credinta. Prietenul lui, Tavi , cu care a fost, intervine in program la minutul 37. Rusu Timotei , pastorul Bisericii Baptiste din Deva, in 01:45. Iustin , un frate binecuvantat cu multe daruri, in  01: 17. Merita sa urmariti intreg programul. Arhiva, aici: http://elim-bruxelles.be/?q=node/78  

Astazi a fost o zi in care m-am simtit minunat. Am fost s-o vizitez pe mamica mea scumpa, si tare m-am bucurat ca m-am intalnit cu unul dintre fratii mei care a venit cu familia sa-si viziteze mama. E vorba de fratele meu cel mai mare dintre baieti. Si-a adus si pe nepotica sa, Karina, care ne-a facut sa alergam dupa ea prin curte, fiind plina de energia specifica varstei. Astfel de evenimente au o incarcatura emotionala deosebita pentru mine.

http://disa-naivitate.blogspot.com/search/label/Trairi In linkul acesta, veti citi despre cel mai tanar copil al mamei mele. Cum a venit pe lume, dar si cat de suparata am fost eu atunci.

http://disa-naivitate.blogspot.com/2008/06/triste-amintiri.html http://disa-naivitate.blogspot.com/2008/07/copila-nabadaioasa.html In linkurile de mai sus este vorba de supararea mea, cand mama a adus-o pe lume pe cea mai mica dintre surorile mele, pe Tami, nume dat de mine, ce vine de la Carmen sau Camelia-cum ii spune sotul ei.

Fratiorul meu a fost plecat, pentru doua saptamani, prin Europa. De data asta, a poposit in Elvetia si Italia. Ma bucur mult pentru el. A fost invitat de prietenii lui din aceste tari. Dupa efortul din vara aceasta, bucuria, pe care si-a permis-o, a fost bine-venita.

Am mai gasit aceste randuri despre fratele meu, Petrica, cel pe care vi-l prezentam in postul anterior: " Toţi fraţii mei au fost deosebiţi. Petrică-Pit, ultimul băiat, avea doar 2 ani, când recita o mare parte din poezia Luceafărul a lui Eminescu. Ştia, pe la 4 ani, să calculeze din 2 în 2 până la 2000 şi ceva. Nimeni nu ştia cum face să ţină minte sau să judece.          El avea să fie, peste ani, binecuvântat de Dumnezeu cu daruri speciale, duhovniceşti, care i-au creat un statut special, în relaţia lui sufletească cu Tatăl Ceresc şi cu semenii săi, dar i-au adus şi necazuri în familie, deoarece aceste taine nu sunt înţelese şi sunt greu de acceptat de cei din jur. Eu ştiu şi-l înţeleg foarte bine, deşi îmi pare rău că nu se poate bucura şi el, ca toţi muritorii, de fericirea lângă fiinţa dragă, Liliana, de care s-a despărţit pe motive de credinţă. De fapt, ea a intentat divorţul. Ea nu a putut să accepte ideea ca el să fie pocăit şi ea să nu se ...

Ieri, 15 august, a fost ziua de nastere al celui mai tanar dintre baietii mamei mele-4, la numar-. Am rasfoit cartea autobiografica " Radacini", si am gasit doar aceste randuri despre el: Petrică-Pit -, al doilea nume i l-am pus eu, mai tarziu, ca, dealtfel, tuturor fratilor mei, carora le-am mai adaugat cate un nume, neplacandu-mi numele traditionale, date de parintii mei, la nasterea lor-  "a fost cel mai neastâmpărat frate al meu. Eu nu mai ştiam ce să fac cu el. Dacă stăteam pe scaun şi-l ţineam în braţe, nu era bine, dacă îl plimbam, la fel. Aşa că, într-una din zile, atât m-a supărat, încât am început să dau cu capul de pereţi, al meu, nu al lui. Când a devenit adolescent a fost cel mai harnic dintre fraţi, la treburile din gospodărie". Ieri, mi-am amintit de nasterea lui, discutand cu mama. Eu cu tata am plecat la cules de mure, undeva mai departe de casa, iar mami, fiind insarcinata, a ramas sa culeaga si ea, pe dealul ce se afla deasupra casei noastre. De ...

Azi, va vorbesc de cel care e nascut in aceeasi zi si luna cu mine, si cam in aceleasi conditii: pe drum. Suntem gemeni? Nu, ne despart 5 ani.  Ştefan a construit zidul de lângă gobâlnaş şi cel de la drum, cu toate că avea doar câţiva anişori. Nu mai vorbesc de tot felul de alte reparaţii prin gospodărie, care erau făcute de el, împreună cu ceilalţi fraţi ai mei, deoarece tatăl nostru nu era deloc îndemânatic la treburile din gospodărie, multe fiind făcute de mama mea, care avea o zestre nativă deosebită, în acest sens.  Din fericire, şi zestrea noastră nativa, a copiilor, a fost de la mama noastră, prea puţin am luat de la tata. Am moştenit cea mai mare parte a aspectului fizic al lui Ion al Paulinii, şi al bunicii noastre paternale, precum si multe trasaturi de caracter demne de invidiat: bunatate, altruism, rabdare, grija fata de aproapele.  Dumnezeu a fost foarte darnic cu toţi copiii mamei mele. Nu avem cuvinte, să Îi mulţumim îndeajuns. Vedeti si: Eram t...

Dati pe linkul de mai jos si veti vedea orasul in care a stat fratele meu, Petrica, timp de 3 saptamani. http://www.turistik.ro/norvegia/bergen A plecat acolo cu fiul sau cel mic, la un prieten, unde Cali a ramas sa lucreze pana la toamna. Fratele meu, fiind la prieteni, nu a lucrat decat cateva zile, la vopsitul caselor de lemn-specialitatea lui-, pe care le vedeti si in linkul de mai sus. S-a intors acasa bine-dispus, odihnit, cu multe impresii. Fiind un povestitor, asemenea bunicii mele, ne-a relatat, cu lux de amanunte, sederea lui acolo. Are multi prieteni prin tarile europene, unde nu pridideste sa mearga pentru "lucrarea Domnului". Poate, va voi mai povesti...in viitor.

Sora mea, Geta, este o fiinta care-ar trebui pusa ca "balsam pe rana". Este deosebit de rabdatoare, credincioasa, de o mare bunatate sufleteasca., carismatica, gata oricand sa ajute pe oricine-i cere sprijinul. Desi a trecut prin multe incercari, nu s-a dat batuta si-a invins. Nu numai ca o ingrijeste pe mama cu mult devotament, dar ne primeste si pe noi, multii ei frati, intotdeauna, cu zambetul pe buze. De asemenea, cei 12 nepoti ai ei, copiii nostri, precum si alte rudenii, sunt bineveniti in pragul casei ei. Ma rog zilnic Domnului sa-i poarte de grija, ei si baiatului sau, Raul, care-a stat la mine timp de 8 ani. Acum e mare, si, de la toamna, poate, va mai sta si cu mamicuta lui draga. Nu de alta, dar trebuie sa fie mai apropiati, ca sa n-o fac geloasa pe sora mea, ca mi-am " insusit" copilasul ei, singurul, dealtfel.

O intamplare reala. Getuta, fata mea Era mezina unei familii de sapte copii, Trei fete si patru fii. Ea, pentru Domnul, de tanara se hotari, Pentru a-L urma si a-I servi. Daca langa Domnul a stat, Ea, pe Satan, l-a suparat. Care gand rau i-a pus Si s-o distruga si-a propus. Va urma...

  In aceasta poza, ma vedeti pe mine, ganditoare, dragii mei parinti in hainele de lucru prin gospodarie, si pe frumoasele mele surori, cand erau mititele, pe care le-am iubit si le iubesc cu o dragoste de nedescris. Intre mine si ele este o diferenta de 12, respectiv, 15 ani, si era normal sa le iubesc cu o dragoste mai mult decat materna, deoarece erau cele mai dragalase, inteligente si cu personalitate, din cati copii am vazut. Mama mea a nascut-o pe Tami, ultimul ei copil, la varsta de 42 de ani, si se spune ca acesti copii, nascuti la varste inaintate, ale parintilor, nu sunt reusiti. Nimic mai fals, in ce a privit-o pe mami.  A adus pe lume copilul cel mai reusit dintre noi, toti! 

Va spuneam ca in 30 ianuarie a fost ziua de nastere a sorei mele, Getuta. Cand mama era insarcinata cu ea, eram foarte suparata, si ma temeam ca mama va aduce iar pe lume un baiat. Nascuse 4 baieti, dupa mine, si-mi doream o fetita. Iata ca Dumnezeu mi-a ascultat atunci ruga, si mama a adus-o pe lume pe scumpisoara mea, Geta. Desi a fost o fiinta plapanda, in aparenta, si este, a dat dovada de tarie de caracter, ca nimeni altul dintre fratii mei. O iubesc mult, si, de aceea, de aproape 8 ani, i-am luat la mine baietelul, care acum este mare, ca s-o scutesc pe ea de grija pregatirii lectiilor, si ca ea sa poata s-o ingrijeasca mai bine pe mama mea. Dumnezeu sa mi le tina sanatoase pe amandoua!

Ieri, a fost ziua uneia dintre surorile mele. Ii dedic aceasta frumoasa cantare.

Fratele meu-nu spun care- mi-a citit blogul si a inceput cu carcoteala. Ba c-am dat date eronate despre unii membri ai familiei, ba ca n-am scris corect anumite nume de stranepoti de-ai mamei... si altele. Cred c-ar trebui sa participe la preselectie pentriu emisiunea de la un anume post de televiziune care are o astfel de activitate-carcoteala. Totusi, nu sunt suparata pe el, deoarece am un cititor atent, care nu ma iarta....

Fratele meu, Petrica, este cel mai tanar dintre cei 4 baieti ai mamei mele si este daruit de Dumnezeu cu darul previziunilor. El duce o viata foarte curata din punct de vedere spiritual si fizic.

Dumnezeu inca nu mi-a daruit mie nepoti de la copilasii mei. Sa fiu oare pedepsita, fiindca am cam criticat-o pe mami ca avea prea multi copii? Vezi articolul: Triste amintiri

O interesanta abordare a relatiilor dintre parinti si copii, in ce priveste mostenirile, avarismul. De aceea m-am gandit si eu cat de inteligent au procedat parintii mei in aceasta privinta, de unde si armonia care domneste intre noi, copiii lor. Eu, fiind cea mai mare dintre frati, care i-am vazut crescand si devenind oameni, de care nu ti-e rusine, pe fratii mei, si care au plecat fiecare in noile lor familii, cu minimum de "dota", pretul unei vaci, mi-am zis ca mama mea, care a mai ramas in viata, trebuie sa-i lase mostenitori cu drepturi depline, in mod egal, pe fiecare dintre noi. Asa a procedat draga mea maicuta si s-a bucurat, fiindca ea nu putea sa dea doar unuia, sau uneia, ci tuturor. Sper sa nu ne certam nici dupa moartea ei.

Ieri s-a nascut o alta stranepotica a mamei mele. E vorba de Andreea-Iulia. Mi-a trimis fratele meu un mesaj sa-mi dea vestea ca are o nepotica. Eu n-am raspuns imediat la mesaj, si el m-a sunat si mi-a reprosat ca stau indiferenta si nu-l felicit, cand el e atat de fericit incat plange incontinuu. Stiti, fratele meu, care e nascut in aceeasi zi si aceeasi luna cu mine, e un sensibil incorijibil...

Ştefan, cel de-al treilea copil al mamei mele, a construit zidul de lângă gobâlnaş şi cel de la drum, cu toate că avea doar câţiva anişori. Nu mai vorbesc de tot felul de alte reparaţii prin gospodărie, care erau făcute de el, împreună cu ceilalţi fraţi ai mei, deoarece tatăl nostru nu era deloc îndemânatic la treburile din gospodărie, multe fiind făcute de mama mea, care avea o zestre nativă deosebită, în acest sens. Din fericire, şi zestrea noastră, a copiilor, a fost de la mama noastră, prea puţin am luat de la tata. Am moştenit cea mai mare parte a aspectului fizic al lui Ion al Paulinii, şi al bunicii noastre paternale. Dumnezeu a fost foarte darnic cu toţi copiii mamei mele. Nu avem cuvinte, să Îi mulţumim îndeajuns.