Ieri, 15 august, a fost ziua de nastere al celui mai tanar dintre baietii mamei mele-4, la numar-. Am rasfoit cartea autobiografica " Radacini", si am gasit doar aceste randuri despre el:
Petrică-Pit-, al doilea nume i l-am pus eu, mai tarziu, ca, dealtfel, tuturor fratilor mei, carora le-am mai adaugat cate un nume, neplacandu-mi numele traditionale, date de parintii mei, la nasterea lor- "a fost cel mai neastâmpărat frate al meu. Eu nu mai ştiam ce să fac cu el. Dacă stăteam pe scaun şi-l ţineam în braţe, nu era bine, dacă îl plimbam, la fel. Aşa că, într-una din zile, atât m-a supărat, încât am început să dau cu capul de pereţi, al meu, nu al lui. Când a devenit adolescent a fost cel mai harnic dintre fraţi, la treburile din gospodărie".
Ieri, mi-am amintit de nasterea lui, discutand cu mama.
Eu cu tata am plecat la cules de mure, undeva mai departe de casa, iar mami, fiind insarcinata, a ramas sa culeaga si ea, pe dealul ce se afla deasupra casei noastre. De caldura si efortul urcarii dealului, i-a venit sorocul sa nasca. A ajuns acasa, a chemat pe moasa Lina lu' Cocoru, vecina noastra, care o maiajutase la aducerea pe lume a altor frati ai mei.
Mama nastea foarte repede, datorita muncii necontenite, pana in ziua sorocului.
Cand am ajuns acasa, impreuna cu tata, "mormolocul"- cum spunea una din vedetele de televiziune copiilor recent nascuti-criticata, de un anume om politic, pentru aceasta exprimare- venise pe lume.
-Iar baiat!?, am urlat eu de furie si de necaz, ca mama a mai nascut un copil, si, culmea, tot baiat!
Parca ar fi putut fi altfel, dupa ce concepuse copilul!
Peste ani, avea sa devina fratele meu preferat, ca o compensatie a faptului ca nu l-am dorit la nastere.
Este persoana cea mai credincioasa a familiei mele, un practicant al credintei, nu doar in vorbe, ci si in fapte.
Este foarte apropiat de mamica mea, careia ii spune "mamicuta draga", si este stalpul de baza al familiei noastre, de la tara.
Dupa ce-a murit tatal meu, el a preluat tot greul muncii din gospodarie. Priceput, harnic, devotat, el face tot ce exista pe la casa omului, desi nu locuieste acolo, permanent, ci la oras, ca fiecare dintre fratii lui. Face totul din daruire, pasiune, iubire fata de noi, fratii lui, ca sa ne simtim bine si confortabil cand venim s-o vizitam pe mami.
Doamne, ce bine seamana cu tata! Aceeasi infatisare-care se accentueaza tot mai mult, o data cu inaintarea in varsta-, aceeasi daruire pentru aproapele. Ne primeste pe toti cu mult drag si nu comenteaza niciodata ca el munceste fizic, iar noi, ceilalti suntem vizitatori.
Cum se schimba roata vietii! Cel pentru care am plans atat, a devenit persoana cea mai draga sufletului meu, cu toate ca poate gresesc putin, fiindca toti fratii mei au un loc foarte special in sufletul meu, eu fiind cea mai mare dintre ei.
Sa-mi traiasa, dragul de el, multi ani fericiti, cu bucurii, impliniri, si, mai ales, sa ramana pe Calea Domnului, indiferent de imprejurari!
Comentarii