Am primit acest mail de la scumpa mea verisoara, Cornelia, aflata peste mari si tari, dar care n-a uitat-o pe draga ei matusa, mama mea. Ii multumesc mult pentru aceste ganduri bune! "Cu ocazia implinirii varstei de 89 de ani, ii doresc matusii mele iubite, cele   mai calde urari de sanatate cu bucurie si cu desfatari. Imi pare bine ca a ajuns   aceasta rezonlabila varsta, dar imi pare rau ca nu pot sa iau parte la aceasta   bucurie fiind prea departe.  Te rog spune-i ca o port in suflet, o consider mama  mea, cat mai exista, si sa stie, pana mai este in viata, o vad alaturi de mine.   De cand mi-am deschis ochii, am inteles ca exista cineva drag alaturi de mine,   care m-a ocrotit, iubit si adorat, ducandu-ma la Varmaga, casa bunicii mele,   ori de cate ori a dorit, astfel ca, pe mine, m-au prins acolo cei 7 ani, plecand de   acolo, aproximativ cand am inceput scoala.  O iubesc si mi-o amintesc clar, fiind   doar cu l8 an...

De la vara-mea, Cornelia, mail: "Sunt placut impresionata de Ion, fratele tau, ca nu s-a schimbat aproape de loc. El este verisorul meu preferat, ma jucam cu el si il invatam piese de teatru, cand era mic. Mi-amintesc cum zicea si repeta, la comanda noastra..."o, unde esti tu, Julieta?", stind intr-un genunchi, cu o mana ridicata. Iti venea sa-l mananci de drag. Petrica era cu poeziile interminabile. Pe la 2 ani, stia, aproape pe de rost, "Luceafarul" lui Eminescu. Stiu ca, atunci cand s-a nascut Geta, au venit toti la noi, cu matusa, cu unchiul, si Petrica a gustat dintr-un gogosar care, cred, ca a usturat, dar el a strigat: "Copii, sa nu va pacaliti, ca piparca ustura "! Imi amintesc de copilaria lor si adolescenta noastra care au trecut foarte repede si nu a mai ramas decat amintirea. Nu am inteles, fetita care este cu Ion este a fiului lui Ion ? Este tare draguta si ea. Pe Iulia lui Stefan o stiu pentru ca ne-a trimis poza cu ea si o am in compute...

De la Cornelia : "Pentru copiii lui D-zeu, in grele stramtorari, distanta pana la Cer este doar o rugaciune inaltata cu har si cu credinta. Asa s-a intamplat cu iubitul meu tata si frate in D-l, care, prin rugaciunile lui, a aratat si celor din jur ce inseamna puterea rugaciunii, ajungand chiar sa devina miracol. Odata, cand tatal meu era la serviciul lui la Atelierele de reparat vagoane, unde lucra el, fiind pauza de masa, iar el fiind in post, folosea acest timp pentru rugaciune. Locul lui de rugaciune erau vagoanele, care ii ofereau un timp de intalnire prielnic cu Domnul lui pe care Il iubea si era desfatarea lui tinandu-i loc de mancare, apa si tot ce isi dorea, facandu-l lumina pentru cei din jurul lui, apreciindu-i calitatile de crestin si intorcandu-se la Domnul prin el. Astfel, declar adevarul ca tatal meu are zeci, poate o suta de "snopi" pe care el niciodata nu a considerat ca sunt meritul lui, ci il proslavea pe Domnul si spunea mereu: "Marit sa fie D...

De la vara mea, Cornelia "Aseara, la ora 12 si 3o' inca eram la tine in "ograda"-pe blog-, calatorind cu tine la depanarea amintirilor frumoase care mi-au dat entuziasm si inspiratie, ca maine, dupa programul de la Biserica, sa-ti mai scriu intimplari adevarate din viata de credinta a tatalui meu drag. Cu o seara inainte, am deschis din nou blogul tau, dar m-am uitat doar la ultimele povestiri, si, fiind obosita, am crezut ca nu le mai gasesc, dar azi le-am citit, unele impreuna cu Gaby, altele, eu singura. Imi place cum depeni firul povestirilor, asa de natural, incat imi face impresia ca sunt acolo si ii vad pe toti ai tai de care vorbesti asa de natural si de adevarat, incat nu pot sa nu ma bucur alaturi de tine si sa consider cu sinceritate o realizare care va ramane celor ce vor urma dupa noi, si care, desigur, vor fi cuprinsi de aceleasi emotii ca si noi, citind ceea ce scrii, exact cum ar citi un roman. Te iubesc si iti promit ca ma voi tine de cuvant si voi ...

Verisoara mea continua povestea tatalui ei. "Doresc sa nu stopez lucrarea pe care am inceput-o, de aceea iti mai trimit un aspect al vietii omului lui Dumnezeu, despre care am inceput sa-ti scriu, si care nu este altul decat scumpul meu tata, care a calatorit cu dragostea Domnului Isus in viata lui, facand din aceasta, satisfactia vietii lui, dand totul pentru a nu face nimic care sa-l supere pe Domnul, in ceea ce depindea de el. Tatal meu, fiind in vizita la mine, in Bucuresti, mergea cu copiii nostri intr-un parc de joaca pentru copii, in apropierea blocului unde noi locuiam. Acolo, se intilnea cu diferite persoane carora nu pierdea prilejul de-a le descoperi tainele mantuirii. Dupa ce s-a intinit cu un militar cu grade, i-a spus omului ca el poate sa pastreze gradele ce le are si dupa moarte, daca se preda lui D-zeu, si umbla in "caile" Lui . De atunci, omul venea cu copilul sau in parc, se uita dupa tata, fiind dornic sa-i asculte cuvintele blande si pline de miez, a...

Comentariu prin mail de la Cornelia: "Ma bucur si eu ca si tine ca pot comunica cu tine referitor la cele sfinte si neperitoare care ne-au imbogatit copilaria, adolescenta, tineretea pana in acest moment. Am fost cele mai fericite fiinte de pe pamant, pentru ca am fost imbogatite direct de D-zeu, prin intermediul Cuvantului Sau, primind ceea ce imbogateste spiritual, deoarece multe fiinte care se considerau bogate, in felul lumii, sunt mai sarace decat noi, neavand la indemana adevarul lui D-zeu, transmis noua prin jerfa Domnului Isus care a fost si este cea mai mare bogatie, care nu ne-a lasat sa fim mai prejos nici materialiceste decat cei care se considerau bogati, iar pe noi ne considerau saraci. Domnul a fost acela care ne-a imbogatit prin Cuvantul Lui cel sfant care nu ne-a lasat sa ducem lipsa niciodata de nimic, si, pe masa noastra, au fost hranite multe persoane de care Domnul s-a ingrijit prin noi si ne-a compensat asa cum nu putem sa Ii multumim mai bine. Trebuie sa ara...

Va spuneam, intr-un post anterior, ca verisoara mea, Cornelia, care locuieste in State, mi-a propus sa scriu si despre unchiul meu-tatal ei-anumite lucruri care s-au intamplat, si despre contributia sa la propasirea credintei in orasul sau de bastina. Eu i-am raspuns ca as fi bucuroasa daca ea ar rememora acele timpuri, iar eu le-as pune pe blog, cu incuviintarea ei. Asa ca cititi cele ce urmeaza: "Am intrat din nou pe blogul tau si am calatorit cu tine prin toate descrierile tale frumoase care imi amintesc de familia ta pe care o consider si familia mea, si care imi aduc aminte de anii adolescentei si apoi ai tineretii, ani care nu se mai intorc, dar de care ma leaga cele mai frumoase amintiri, atit de ai tai cat si de ai mei. Tatal meu si unchiul tau a fost un om binecuvantat, iar prin el am fost binecuvantati toti . A fost un om a lui D-zeu pe care L-a iubit mai mult decat pe orice. Pe langa faptul ca el a fost fondatorul Bisericii Penticostale din Simeria, a fost si un om al r...

Un mesaj primit de la verisoara mea, care locuieste in State, si care mi-a permis sa public cate ceva pe acest blog de familie, si astfel, ea exerseaza limba romana, deoarece se afla acolo, de ceva timp. "Iti mai scriu un mesaj pentruca am chef. Noi suntem bine cu totii, ne bucuram de fiecare clipa a vietii, de fiecare binecuvantare care ne aminteste necontenit cat de bun este D-L. Ii multumim pentru sanatate in primul rand si de harul de-a simti prezenta lui in viata noastra. Ne bucuram pentru fiecare rasarit de soare si pentru fiecare picatura de ploaie care ne racoreste si face sa creasca gradina tot mai infloritoare. Ma bucur ca am gradina si flori din belsug, ca este ca intr-un parc minion si toata lumea o admira, dar cel mai mult ma bucur ca o pot lucra, ca fac exercitiile pe care trebuie sa le fac zilnic, apoi, Jeacuzzi pe care il facem cateodata seara si alta data atit seara cat si dimineata devreme pentru a nu ne fi cald. Aceasta practica ne aduce sanatate si bucurie de v...

Acum ceva timp, am scris o carte despre familia mea, ale carei randuri au fost, la inceput, niste mazgaleli intr-o agenda, unde-mi tineam jurnalul. Mai tarziu, am transcris si facut adaugiri pe computer, si asa mi-a venit ideea sa public aceste ganduri, pentru a face o bucurie alor mei. Astazi, spre surprinderea mea, am primit un mail de la rudeniile unei verisoare ale mele, care avea cartea si a fost citita si de peroanele mentionate. M-am bucurat nespus ca s-au regasit si ei in intamplarile descrise, si si-au manifestat bucuria in paginile care urmeaza. "Draga mea, Am in fata mea cartea "Radacini" care a fost citita si rascitita de Cornelia, verisoara ta, si la indemnul ei, de a-i cunoaste mai indeaproape familia, am citit-o si eu. Iti comunic pe aceasta cale ca imi este greu sa astern pe hirtie tot ce mi-a lasat in minte firul amintirilor tale prezente in aceasta carte. Ele au valoarea unui sir de perle asezate pe un fir de aur.Numai crestinul nascut din nou in satul ...