Mătușica mea, Rafila

Nu v-am povestit pana acum, sau, poate, da, despre sora mamei mele, matusa Rafila. Mama imi povestea adesea, cu mandrie, despre sora ei care era de-o frumusete rapitoare, frumusete pe care si-a pastrat-o pana a inchis ochii, destul de tanara, dealtfel, la varsta de 72 de ani. Ea s-a casatorit de foarte tanara, plecand din satul ei natal, cu unchiul Sendrut, care a meritat-o, dupa parerea mea, fiind un om deosebit de bun, iubitor, un meserias de exceptie, de un altruism si bunatate iesite din comun. Ei au jucat un rol imprtant in viata familiilor matusii. Stateau la oras, si casa lor era oaza de fericire pe care o cunosteau fratii matusii, printre care si mama mea, cu intreaga ei familie. Imi aduc aminte ca, odata, dupa ce-a nascut mama pe nu mai tin minte care frate al meu, matusa ne-a adus pe toti in sanul familiei sale cu catel si purcel, pentru o perioada, ca s-o aiba mai aproape si s-o ajute pe scumpa ei surioara, mama mea. Eu am stat la matusica mea din clasa a VII-a, pana am terminat liceul. Din pacate, cand matusa mea era bolnava pe pat, in ultimii ei ani de viata, eu nu am putut fi prea mult alaturi de ea, din cauza ca locuiam in alt oras, si fiind ocupata cu familia mea, cu naveta, cu serviciul. I-am luat exemplul matusii mele si l-am tinut si eu pe fiul surorii mele, la mine, timp de 8 ani. Stiu ca Dumnezeu i-a rasplatit bunatatea ei, dandu-i copii inteligenti, frumosi, dar si c-o situatie materiala exceptionala. Nimic nu ramane sa nu fie rasplatit de El. Chiar daca oferi un pahar cu apa, ti se intoarce insutit.

A trecut la cele vesnice

De curand, verisoara mea draga, Cornelia, din America, a trecut la Tatal Ceresc, pe care L-a iubit atat de mult. In familia matusii mele Rafila, a mai ramas o singura persoana. Incet, incet, s-au dus toti copiii matusii mele, Rafila. Si in familia dragei mele verisoare, in 6 luni, au plecat sotul si fiul ei. Doamne, odihneste-i pe toti la Tronul Tau de Tata!

Credincioasa

Sora mea a crescut cu frica lui Dumnezeu in suflet, şi mergea în fiecare duminică la Biserică. Nici nu ar fi putut face altfel, deoarece mama mea, în fiecare duminică dimineaţa, mergea şi îi bătea la uşă, întrebând-o: -Getă, tu mergi la biserica? Era aceeaşi întrebare, de-a lungul duminicilor şi anilor. Sărmana mama voia ca măcar noi, fetele, să mergem la Biserică, de unde nu a lipsit nici ea, niciodată, atât timp cât a fost în putere. Chiar dacă avea musafiri în casă, un mort de îngropat, Dumnezeu era pe primul loc în sufletul şi atitudinea ei. Eu mă mai revoltam de multe ori, o făceam să plângă, dar, apoi, sufeream nespus, numai că situaţia se repetea iar şi iar, fără ca eu să îi cer iertare măicuţei mele dragi, ba mai mult, aveam pretenţia să nu mă cotrazică, să am eu ultimul cuvânt.

AMESTECATE-DISA: Nu-i nimeni ca Tine-Geta Lazar

AMESTECATE-DISA: Nu-i nimeni ca Tine-Geta Lazar: /:Nu-i nimeni ca Tine ISUS:/ /:Prin nopţi de durere, să dea mângăiere, Nu-i nimeni ca Tine ISUS:/ /:Nu-i nimeni ca Tine ISUS:/ /:Nu-...

NAIVITATE: Ne vaccinam sau nu?

NAIVITATE: Ne vaccinam sau nu?: In prima zi a etapei a doua, m-am înscris pentru vaccinare, pe Platforma guvernului. M-am vaccinat si acum astept rapelul. Campania a dat roade in ciuda antivaccinistilor.

Ne vaccinam sau nu?

In prima zi a etapei a doua, m-am înscris pentru vaccinare, pe Platforma guvernului.

M-am vaccinat si acum astept rapelul.

Campania a dat roade, deoarece multa lume dorește sa se imunizeze, dar, din pacate, dozele nu vin asa cum ne-am fi asteptat.  

Ma bucur ca cei care au facut campanie anti vaccin au eșuat. Tot mai multi oameni sunt conștienți ca nu e de gluma cu acest virus.

Doamne, adu iarăși vremurile de odinioară, cand putem sa socializam, sa mergem la Biserica, fara teama, sa primim oaspeți.

Cand Dumnezeu va hotărî sa se întâmple dupa inima noastra buna, totul va reveni la normal si sper sa învățam ceva din aceasta incercare prin care trecem.

Comemorarea mamei mele

Ca azi, draga mea mămică a trecut in nefiinta. Ar fi implinit 96 de ani. Din păcate, Domnul a zis că e destul şi trebuie să vină în odihna Lui veşnică. A trait pana la venerabila varsta de 93 de ani. Pentru noi, copiii ei, nu a fost deajuns. Îmi lipseşte atât de mult! Sâmbătă, am fost acasă, şi m-am aşezat în patul ei. Imi imaginam cum ne vedea ea, cum ne urmărea cu privirea prin casă. Ne iubea atât de mult! Mă simt bine în casa părintească, dar îmi lipseşte totuşi ceva. Mama mea draga! Mi-amintesc cum îi repetam adesea c-o iubesc, iar ea îmi spunea că dac-o iubesc, şi ea mă iubeşte mult, mult, mult. Apoi, îmi săruta, de mai multe ori, mâinile. Mă întreb cum unii copii simt o povoră pe umeri când e vorba să-şi îngrijească şi iubească părinţii. Noi ne-am iubit pe ai noştri, cu disperare. Sunt sigură că şi copiii mei mă iubesc la fel, pe mine şi pe tatăl lor, care a plecat si el la Tatal Ceresc. Doamne, odihneşte-i în pace pe dragii mei părinţi şi pe toate neamurile mele, materne şi paterne!

Despre viața

"Uneori câinii îmi sunt profesori de viață. Și încă am de învățat de la ei. Viața e despre cum primim lucrurile oferite de Dumnezeu, de împrejurări și cum ne raportăm la ele. Să vedeți câtă bucurie pe ai mei dulăi când primesc câte o nucă spre degustare! O aruncă prin curte, aleargă după ea, și apoi se pun să o spargă și să aleagă sâmburii. Nu au nevoie tot timpul doar de carne, boabe și specialități, ci se bucură de fiecare moment și îl fac special. Pentru că viața e despre a ști cum să o trăim cu bucurie, mulțumire și acceptare, chiar când primim ”lămâi sau ceapă” de la ea!" DE PE PAGINA UNUI PRIETEN DE PE FB

Omagiu bunicilor mei

ASTAZI, de ZIUA NATIONALA A ROMANIEI, aduc un pios omagiu si recunostinta bunicilor mei, IOSIF, mort in UNGARIA, si PETRU. Daca ei nu ar fi fost pe aceste meleaguri, nu am fi nici noi, minunata lor familie, cu oameni vrednici si frumosi. DOAMNE, odihneste-i!

Pe vreme de furtuna...

AMESTECATE-DISA: Pe vreme de furtuna...: Natura "fierbe". Copacii se rasucesc, la fel ca cei din opera lui Hogas. Nu-mi place sa ies pe astfel de timp, desi s-a racorit. ...