Astăzi, draga mea mămică ar fi împlinit 93 de ani. Din păcate, Domnul a zis că e destul şi trebuie să vină în odihna Lui veşnică. Îmi lipseşte atât de mult! Sâmbătă, am fost acasă, şi m-am aşezat în patul ei şi-mi imaginam cum ne vedea ea, cum ne urmărea cu privirea prin casă. Ne iubea atât de mult! Mă simt bine în casa părintească, dar îmi lipseşte totuşi ceva. Mama mea draga! Mi-amintesc cum îi repetam adesea c-o iubesc, iar ea îmi spunea că dac-o iubesc, şi ea mă iubeşte mult, mult, mult. Apoi, îmi săruta, de mai multe ori, mâinile. Mă întreb cum unii copii simt o povoră pe umeri când e vorba să-şi îngrijească  şi iubească părinţii. Noi ne-am iubit  pe ai noştri, cu disperare. Sunt sigură că şi copiii mei mă iubesc la fel, pe mine şi pe tatăl lor. Doamne, odihneşte-i în pace pe dragii mei părinţi şi pe toate neamurile mele, materne şi paterne!

Când pleci "dincolo", te uită şi cei dragi, oricât de mult te-ar fi iubit. Mama mea a trecut la Domnul, de curând, în luna ianuarie. Am mustrări de conştiinţă că nu mă gândesc zilnic la ea. Într-o seară, nu de mult timp, când m-am rugat, am amintit-o şi pe ea, cum făceam întotdeauna, de când mă ştiu, şi am avut o tresărire în sufletul meu, dar apoi, mi-am zis că de ce nu... Nu am greşit că am pomenit-o şi pe ea în rugăciunea mea, deşi, draga de ea nu are motive să se roage cineva pentru ea, deoarece toată viaţa a trăit în post şi rugăciune, ba chiar a şi exagerat în acest sens, spre disperarea mea, care o iubeam nespus şi nu doream ca ea să se înfometeze, şi o mai păcăleam uneori, ca s-o fac să mănânce. Acum, când merg la casa ei, nu mai e acelaşi lucru ca şi când trăia ea. Nu mai am aceeaşi motivaţie...

"Se pare ca nici de Evutia Boldor nascuta Urs (sora cu Lina Urs ?) nu ai stire. S-a nascut pe 18.01.1870 si a murit la 47 de ani pe data de 19.02.1917 (pandemia de gripa spaniola?). A avut 3 copii cu Ioan Boldor Petru /:pecu:/ - Maria, Simion si Sabina (bunica mea)" Mesaj de la Adrian. Asadar, rudenia cu Adrian e pe linia bunicului meu, Petru. Vedeti totul la, http://disa-naivitate.blogspot.ro/2008/08/bunica-lina.html Am ceva nelamuriri. E vorba de Evutia-sora lui Petru Urs sau al Linei? Editare: Atit Evutia (Urs)cit si Petru II (Urs) figureaza cu aceeasi parinti: Urs Petru a Catalinei si Evutia Mic - Lina s-a numit Jeleriu dupa tata si Urs dupa barbat

Iata ce-am aflat despre stramosii mei din partea mamei. Informatiile primite de la Adrian, care locuieste in Anglia, unde este medic. El face parte din familia Blaj, inrudita cu noi prin sotie, mama lui Adrian, verisoara cu mama mea. Iata ce mi-a scris: "Cunosc ceva mai multe detalii pentru ca parintii lui Petru Urs sint stramosi de ai mei (Adrian - England) Petru Urs nascut pe 05.04.1882, casatorit cu Elena /:Lina:/ Jeleriu, nascuta pe 07.08.1888. Parintii lui Petru Urs sint: Petru Urs a Catalinei si Evutia Mic.  3 generatii de Petru Urs. Parintii Linei sint: Petru Jeleriu si Ileana Jeleriu (grad de inrudire?) Probabil... Petru si Lina au avut 7 copii: Maria n 01.04.1909, Iosif n. 29.09.1910 d. 24.01.1911, Loghin n. 04.11.1912 d. 11.03.1913, Sofia n. 30.04.1914, Rafila n. 19.03.1917, Constantin n. 14.05.1919 si Sabina n. 21.07.1921"   A mai fost un Iosif, nascut dupa mama mea, in 1923- unchiul Savuc. El este tatal lui, Petru, decedat si el, Ioan-decedat, Mil...

Acest post e pentru vara mea de departe. Mami e bine. A fost fiica ei cea mai mica pe la ea, saptamana trecuta, si a intrebat-o: -Ce faci, mami? -Vorbesc cu Dumnezeu. Ce-ar mai fi de adaugat!? Doar El e cu ea si-i insenineaza zilele.

Pentru mamica mea scumpa. -"Mami, te iubesc.", ii spun mereu. -"Daca ma iubesti, si eu te iubesc mult, mult, imi raspunde", si ma saruta de patru ori.

Mamicuta mea draga nu a fost uitata de nepoata ei de sora, care se afla la mii de kilometri, peste Ocean. Nici nu putea fi altfel, deoarece mereu ea a fost matusa ei preferata. Din pacate, mami o striga doar pe mama ei, decedata acum 50 de ani. Ce sa-i facem? "Mama" este fiinta cea mai dulce, la orice varsta...

In 29 iulie, zi de referendum, o vom aniversa pe draga mea mamicuta. Sper sa fie prezenti cat mai multi dintre cei dragi ei. Sa ne traiasca multi ani cu sanatate!

"Vino sa te sarut", mi-a spus mamicuta mea draga. Cand am intins obrazul catre ea, chiar a facut-o! Pentru mine a fost ceva deosebit, deoarece ea, zile intregi, pare ca e rupta de realitate. Eu nu am disperat, ci am alintat-o in fel si chip, am hranit-o cu drag, si rasplata mea a fost acest gest de dragoste materna din partea ei, DE CARE-MI VOI AMINTI CU DRAG TOATA VIATA. Doamne, MAI PRELUNGESTE-I ZILELE ca SA NE PUTEM BUCURA DE PREZENTA EI.

Mama e din ce in ce mai confuza. Are momente cand e linistita, dar si din acelea in care o striga pe mama sa, pe "matusa din deal"-care o fi aceasta-, pe tatal ei. In acele momente, ni se umplu ochii de lacrimi, deoarece e foarte dureros sa vezi cum se degradeaza, pe zi ce trece, persoana iubita. Noi o ingrijim cu dragoste si devotament, si ne dorim s-o vedem cat mai mult timp printre noi.

Ieri, mama imi zice sa-i spun fiicei ei, Marioara, adica mie, sa mai vina pe la ea. O intreb: -Eu cine sunt? -Doar nu esti Marioara, imi raspunde ea, nevinovata... -Ba da, cine-ai crezut ca sunt? -Mai stie-va Dumnezeu, am crezut ca esti Tami...

Mamicuta mea ne-a binedispus ieri, cand am fost s-o vizitam. Pentru noi, ea e o batranica simpatica, cu mult umor, avand si mestesugul vorbirii in rime. Asa era si tatal meu. Vorbea mai mereu in versuri. Ma bucur ca si-a ales acest mod de trai, pentru a-si umple timpul, pe care, ceilalti, ocupati fiind, nu il prea acorda.

"Multumesc de-ntampinare", i-a spus mami surorii mele, cand a certat-o ca nu-i "cuminte". Alta data i-a zis ca ea face ce vrea, ca doar e in casa ei... Ai zice ca nu prea mai are contact cu realitatea,  dat fiind boala ei, dar uite ce perle scoate din gura... De vreo doua zile, a imbracat-o cu o salopeta, spre disperarea ei, care: "o taiam dac-aveam un cutit..."

Mama mea are teme de "discutii". Acum e preocupata de soarta elevilor, profesorilor, parintilor, ca, deh, e toamna si-au inceput scolile. Cum copiii ei au facut 100 de ani de scoala, dupa calculele ei, e normal sa n-o lase indiferenta  acest lucru. Tine adevarate "prelegeri" de cum trebuie sa se comporte cei care au legatura cu scoala. Sora mea imi spune ca maicutei dragi nu-i mai tace gurita, cat e ziua de lunga, in legatura cu tema mentionata. Asteptam cu nerabdare o noua tema de "analiza", fiindca de aceasta ne-am cam plictisit...

Daca stai in preajma mamei mele, faci o adevarata terapie prin ras. E foarte, foarte nostima!! Sambata, mi-a facut un adevarat istoric al cultivarii si prelucrarii canepei, cu lux de amanunte, ca mai apoi, sa ma intrebe ca eu cine sunt, a cui sunt. I-am spus ca a lu' Ionupaulinii. Mi-a replicat intrigata: -Si pe tine tot el te-o facut?! -Da!  -Pai, si pe mine... a raspuns ea intrigata. "El" fiind tatal meu si sotul ei.   Stau minute in sir, ca sa studiez comportamentul persoanelor atinse de aceasta boala. De fiecare data, ma minunez tot mai mult, sa vad cum dispare memoria lucrurilor recente in dauna celor indepartate.

Citind un material pe un anume blog, referitor la cum ne recomandam-cu domnul sau doamna X, mi-am amintit de mami, care, mai nou, confunda peroanele dupa sex. Eu, ca s-o ajut, cand ma intreaba:"d-voastra cine sunteti?" Ii spun:"domnul, domnul..." Ea mi-a raspuns ofensata: "domnul, domnul, dar mai traba ceva... Adica, numele... Bineinteles ca e atat de simpatica, incat era sa ma sufoc de ras. Cu toata boala ei, e destul de inteligenta cand ne da raspunsuri intr-o anumita discutie. Deunazi, am glumit cu ea, cerandu-i sa-mi dea mie "moara ei" Mai nou, zice ca si-a cumparat o moara. -Nu-ti dau nimic! "Nemo!!" Normal c-am sarutat-o de mai multe ori, deoarece nu ma asteptam la acel raspuns.

Este de remarcat că mama nu avea posibilităţi să ne cumpere prea multe bunătăţi, dar era foarte inventivă, şi cu mult sacrificiu din partea ei, pentru a nu ne trimite nemâncaţi dimineaţa, pe noi şi pe tata, deoarece nu avea ce să ne pună la toţi pachete, la şcoală, se scula draga de ea, dis-de-dimineaţă şi începea să ne pregătească, pe trei schimburi, în funcţie de cum ne sculam, ca să plecăm fiecare în treaba noastră. Începea, la ora trei dimineaţa, să îi prepare tatălui meu cartofi prăjiţi, plăcinte sau mămăligă, etc. Apoi pregătea pentru ceilalţi, care plecau la ora şase, şi, în sfârşit, pentru cei ce mergeau în sat, la şcoală. Când alte femei abia se ridicau din pat, ea era sătulă de lucru şi de oboseală. Acum se odihneşte, din cauza bolii, dar a ramas la fel de preocupată de bunul mers al gospodariei.

In noaptea aceasta, mami n-a prea dormit, fiind "preocupata" de copiii care merg la scoala. Ba mai mult, s-a rugat pentru ei. Are momente cand nu-i da pace gandul elevilor de la scoala. Parca ea ar fi fost ditamai profesoara!! Deh, se apropie scoala...

Am stat doua zile cu scumpa mea mama. Si-a revenit, dupa ce i-am dat vitamine, fier. Am "indopat-o" cu de toate. Daca, pana acum cateva zile, refuza orice alimentatie, aseara, mi-a cerut sa-i dau sa manance. A dormit mereu, spre bucuria noastra ca am reusit sa-i mai prelungim zilele, bineinteles, cu ajutorul Domnului. Din pacate, am plecat de langa ea, dar am lasat "instructiuni" clare pentru apartinatorii ei, cum sa mi-o ingrijeasca. Sunt foarte bucuroasa, de fiecare data, cand reusesc sa-i remontez moralul si dorinta de-a trai.

Mamica mea nu se simte prea bine. Mai precis, nu are pofta de mancare. Poate c-a obosit, deoarece, sambata, a vorbit foarte mult. Despre ce, va intrebati? Despre maritis... Al ei!!! E drept ca si eu i-am cantat in struna, fiindca, se zice ca asa trebuie sa procedezi in cazul bolii ei. Totusi, in final, i-am spus ca, la varsta ei, nimeni nu se mai casatoreste. Acum, imi pare rau ca i-am distrus o iluzie...