Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din octombrie, 2015

Băieții lui Cătălin

Mai multe poze,   https://www.facebook.com/catalinraul.borlea/posts/884229458333775

Rosu...viţa sălbatică

Viţa sălbatică, toamna. Roşu aprins.

Loc de relaxare

Părinții mei, Tami cu copilașii ei

Camera lui Raul

Zidul lui Steve

Acum mai mult de 40 de ani, când era doar un copil, fratele meu a construit acest zid, care încă rezistă vremurilor. În stânga, fostul izvor de apă minerală.

Albastru infinit...

În plan îndepărtat, Părăul Capriorii şi cerul infinit.

Ai mei...foarte dragi sufletului meu

Mama cu tata, în haine de lucru. Tami-stânga, Geta-dreapta. Eu, melancolică şi gânditoare. Imi sunt foarte dragi aceste amintiri cu iubitii mei părinţi, şi cu cele două fetiţe, pe care le-am adorat si le iubesc şi acum, cum îmi divinizez şi pe copiii mei. Mă întreb cum pot unii fraţi să se urască, pentru o bucată de pământ, case, averi. Oare ducem ceva cu noi. Pentru mine, familia, apropiată sau îndepărtată, este bogăţia inestimabilă.

Brodul-podul plutitor

https://www.facebook.com/letitia.vladislav.4/posts/450234378494640 Pe așa ceva treceam si eu, pe la Harau, in drum spre Scoala de la Deva. Intr-o iarna, erau sloiuri de gheata in jurul brodinei, iar eu, de frica, mi-am pus capul in poala sa nu văd nimic. Cred ca a fost ultima data când am mai trecut printr- o astfel de situație riscanta.

La noi...

Mai mereu scriu pe blog ca am terminat cu lucrul la țara. Da de unde! Si sâmbăta, fratele meu Petrică mi-a spus sa nu mai scriu așa ceva, deoarece la noi nu se termina niciodată lucrul. Ce-am mai făcut? Ei, nu eu, deoarece, între noi fie vorba, mai mult încurc lucrurile decât sa fac ceva. Sunt buna si eu totuși la ceva, la dat directive. Nu de aia am trăit pe vremea lui Ceaușescu? Domnul sa-l odihneasca! Ca sa învăț pe alții ce sa facă. Așa ca Petrică a zugrăvit in camera ce a fost locuita de mami-așa ca se cheamă camera lu' mami, așa cum cea unde a stat buni se cheamă camera lu' buna, iar mai nou, sora mea mai zice si camera lu' Mia, deși eu nu recunosc in ruptul capului c-ar fi a mea, ci a noastră, a celor care suntem musafiri. Cam așa stau lucrurile pe la noi... Doamne,tine-ne pe toți, si, mai ales, pe Geta si Petrică, care ne fac viața frumoasa, când mergem la țara!

Car cu fân, răsturnat

Aceasta întâmplare mi-a povestit-o fiul meu, care l-a iubit nespus pe bunicul Ioan. Își aminteşte de o împrejurare, când se afla cu buni si cu bunicul la grădina noastra, ca sa aducă acasă niște fân. După ce-au încărcat carul, au plecat spre casa. Drumul era destul de rău si în pantă. Mami, de ocosă  ce era, il tot dirija pe tata cum sa mâne carul, dar acest atelaj nu- i mașina, si, la un moment dat, carul s-a îmburdat, adică s-a răsturnat cu rotile in sus. Tata n-a zis nimic, nu s-a enervat, doar ca si-a luat corbaciul si a lăsat totul acolo, spre disperarea mamei mele. Fiul meu a venit acasă, ca sa-l roage pe ginerele mamei sa meargă ca sa rezolve situația. Ce credeți ca a făcut tatăl meu, îmi povestește Dadi, fiul meu, râzând !? S-a urcat in podul şurii si a tras un pui de somn. Nu enervare, nu înjurături, nimic din toate astea. El si-a făcut somnul de frumusețe... Concluzie: dacă si astăzi ar proceda așa oamenii, nu am mai asista la atâtea crime între soți, răniri, certuri...