Imi pare rau ca mi-au ramas prea putine amintiri despre buna Lina, mama mamei mele. Stiu doar ca ma iubea foarte mult, si, o data m-a dus la adunare, la Pestis, unde aveam niste neamuri, si eu am recitat o poezie. Din nefericire, ea s-a prapadit cand eu eram in clasa a II-a. Imi amitesc ca au mers la inmormantare verisoarele mele mai mari, alte multe neamuri, si a fost mare jale, mai ales ca ea n-a fost suferinda, ci, dintr-odata, intr-o zi calduroasa de luna lui cuptor, a facut un accident vascular, a intrat in coma, au dus-o la spital, dar a trecut la Domnul. Cu bunica Paulina, mama tatalui meu, am trait o viata intreaga, cu ea am dormit in pat, de cand eram o copila, si e normal sa am mai multe amintiri cu ea.

Ca tot e moda acum pe televiziuni sa se faca emisiuni despre relatiile dintre soacra si nora , sa va povestesc despre convietuirea dintre buni si mami. Bunica mea nu si-a iubit nora, de la inceput, deoarece tatal meu, ramas orfan de la varsta de 2 luni, cred ca ea si-a canalizat toata iubirea  asupra acestui unic odor, si nu dorea s-o imparta cu nimeni, situatie intalnita in familiile cu copii unici... Desi o iubeam foarte mult pe buni, poate, uneori, chiar mai mult decat pe mami, dupa ce-am crescut, nu puteam sa nu-mi dau seama de aversiunea bunicii, si asta in mod gratuit, fata de o femeie care nu facea altceva decat sa caute sa-i intre in gratii soacrei sale, si sa depuna tot efortul din lume pentru bunastarea familiei ei numeroase.. Daca eu o rugam ceva pe bunicuta, ea ar fi sarit si-n foc pentru mine. Intr-o zi, mama avand multa treaba prin gospodarie, si era normal cu familia ei de 7 copii, plus socri, gineri si nurori, mama a rugat-o pe buni sa d...

poza veche e a bunicului.                  la mijloc, este bunica Paulina Ades, o intrebam pe buni, Dumnezeu s-o odihneasca, daca s-a lasat vreo data batuta de bunicul meu vitreg. Atunci, mi-a povestit de un incident, cand el, nu stiu in ce imprejurare, a strans-o de gat. Probabil ca l-a enervat rau, de a facut el o astfel de fapta... -Pai, si ce-ai facut buni? -Ce sa fac, i-am bagat degetele in ochi si mi-a dat drumul. Alta data: -Eu spalam vasele si bunicul tau ma injura. -Si?, intreb eu curioasa. -Stai ca-ti arat eu tie! Si i-am aruncat un blid-o farfurie- de apa in cap si s-a potolit. Trebuie sa va spun ca mosul meu o iubea nespus de mult pe buni, si, de aceea, a renuntat asa de usor la disputa cu ea, in ambele cazuri, ca, alt barbat ar fi caftit-o...

Fiul meu cel mare si-a iubit nespus strabunica, si, de cate ori si-aduce aminte de ea, are lacrimi in ochi. Astazi, intalnind o femeie din satul meu natal, una a lu' Roma (pe socrul  ei il chema Romolus si de aici, porecla), stranepotul bunicii mele m-a pus sa postez aceasta poezie pe care i-o spunea adeseori buni: Roma, Roma "ferbe pere", Tandali vine si cere, Roma, Roma nu se-ndura, Tandali vine si fura. Nu stiu de ce are o asa semnificatie pentru fiul meu, dar stiu ca el a iubit-o pe strabunica lui, ca nimeni altul, si-si aduce cu drag aminte de ea, si pentru el, sunt amintiri scumpe orice ar veni de la ea. Buni a murit la varsta de 89 de ani, satula de zile. Vedeti aici mai multe despre bunica mea si strabunica lui Dadi, fiul meu. disa-Radacini-buni

V-am spus ce femeie comica era bunica mea. Chiar daca i se intampla ceva rau, in loc sa ne intristam, ea ne amuza. Odata, mergand la oras, la Simeria, a calcat-o un biciclist, din fericire, n-a fost nimic grav. Biciclistul a vrut s-o ocoleasca, ea l-a incurcat, nefiind decisa daca sa traveseze sau nu. Ajunsa acasa, ne-a povestit intamplarea si era asa de comica incat noi ne-am amuzat copios. Veti zice c-am fost cinici, dar n-ati cunoscut-o pe buni....

O altă întâmpalare cu ea a fost mai spre sfârşitul vieţii ei, care, într-un fel, i-a cauzat şi boala, mai apoi, moartea. Într-o zi, tata era la coasă, la grădina de la Borza. Buni s-a dus să îi ducă de mâncare odorului ei drag. Nu l-a găsit la locul cu pricina, pentru că el plecase să vadă de vite. Bunicuţa mea dragă a găsit doar coasa, ileul şi cutea, şi şi-a imaginat că l-au mâncat lupii pe tata. S-a dus până în vârful grădinii, tot strigând şi văitându-se: -Ioane, Ioane, unde eşti, mamă? Vai, Doamne, unde este copilul meu ? Sigur, l-or fi mâncat lupii!, se văita sărmana mea bunică. A bătut grădina în lung şi-n lat, urcând şi coborând, plângând, asemenea măicuţei din balada Mioriţa, după feciorul ei scump. Doar pe el îl avea. Era singura ei comoară. După această întâmplare, s-a îmbolnăvit de aprindere de plămâini, şi şi-a găsit sfârşitul, la 89 de ani. Era la fel de arătoasă ca în tinereţe, şi nu ai fi zis că are mai mult de 60 de ani. Mergea pe drum ca un căpitan. Fiul meu, Dadi, s-...

Mama face parte din familia Urs, din Vărmaga, zisă a lui "Verzari", familie foarte numeroasă, cu ramuri în aproape tot satul. Bunica mea maternala, Lina, era o femeie scundă, de mai puţin de 1,50 m. Ea a mai avut două surori, pe Lodovica şi pe Mărica. Mi-o amintesc foarte puţin, dar am simţit că mă iubea foarte mult. Când am avut 9 ani, s-a prăpădit. A făcut o comoţie cerebrală din cauza muncii grele, istovitoare, la seceră, pe o zăpuşeală foarte mare. Au dus-o la spital, dar atât i-a fost soarta. În timpul agoniei făcea foarte urât şi mi-a lăsat o stare de teamă, de nelinişte. Era prima oară când mă confruntam cu această crudă realitate, în familia mea. Când eram noi copii mici, ne petreceam mult timp la buna, la Vărmaga, un sat situat în fund de lume… De acolo nu se merge mai departe. Avea buna o curte mare, plină cu iarbă, pe unde treceau cu carul toţi cei ce voiau să meargă la Măguri, sau la alte terenuri pe care le aveau şi pe acolo era singurul loc de acces. Vecinu...

Bunica mea paternala, Paulina, a făcut parte din cea mai veche şi mai bogată familie din sat, dar conjunctura vieţii i-a schimbat destinul. A mai avut cinci fraţi, ea fiind cea mai mare- pe Alexandru- Şendruţ-, Sabin, Loghin, Ghenia şi Cornelia-, pe care i-a iubit mult de tot. Ar fi putut fi o femeie realizată pe toate planurile, dar n-a fost să fie…Ursitoarele i-au fost potrivnice la naştere. Pe omul ei, ,,americanul’’, al doilea barbat, dupa bunicul meu, nu l-a iubit şi s-a hotărât să revină în satul ei natal, împreună cu copilaşul ei iubit. Aici s-a recăsătorit cu Simion, un bărbat care a iubit-o mult, dar pe care ea l-a dominat toată viaţa. El era un om aspru în aparenţă, care înjura cât ţinea ziua, priceput la orice lucru, dar n-a realizat nimic în viaţă, nici nu l-a învăţat nimic pe tatăl meu, ci l-a dominat şi timorat. Mama îmi povestea că în timp ce tata înjuga boii la car, moşul îi dejuga, iar ea, sărmana, trăia cu moartea în suflet, că mult prea răbdătorul meu tată va pune r...

De multe ori, părinţii mei îi spuneau să pună şi ea ceva bani deoparte, ca să aibă pentru zile negre sau pentru înmormântare, la care buna spunea că pe ea putem s-o punem proptă la gard, când va muri, că nu îi pasă. Era nepăsătoare în ce priveşte ziua de mâine, pentru ea, stăpânul absolut fiind pântecul. Îi plăcea, cu alte cuvinte, să trăiască bine. Nu a construit nimic, nu a realizat nimic, dacă e să o compar cu mama mea, care toată viaţa şi-a dedicat-o asigurării bunăstării familiei sale. Bunicul meu a iubit-o mult pe buna, dar n-a fost să fie, căsnicia lor durând foarte puţin. Ea l-a crescut pe tatăl meu cum a putut. S-a recăsătorit cu un bărbat ce-a fost în America, cu douăzeci de ani mai în vârstă ca ea şi s-au mutat la Batiz, unde era căsătorită sora ei, Cornelia, cea mai mică dintre surori. Bunica mea a fost o persoană foarte rezistentă, reuşind să scape de holera care a decimat atâtea vieţi omeneşti, când era ea mică. Au murit şi surori de-ale ei. Nu mai prididea preotul satulu...

Buni nu o suferea deloc pe mama mea! S-au înţeles ca pisica cu şorecele şi vă asigur că nu din cauza mamei. E adevărat că mama nu era defel diplomată cu buni. Dacă ai fi ştiut cum s-o iei, ai fi putut face orice cu ea. Şi eu am ştiut... Ziceam că ea face cele mai bune plăcinte, răităşi şi "pancove"-gogoşi-, şi biata buni s-ar fi apucat de copt, chiar dacă erau 40 de grade cu plus, în casă. Îi plăceau foarte mult animalele, în special păsările de curte, cu care avea mult de lucru. În fiecare zi, căuta găinile de ou, de mai multe ori pe zi, de câte ori le prindea. Avea o dexteritate deosebită în prinsul găinilor, spre disperarea noastră, dar mai ales a bietelor găini, care erau jumulite şi numai fundul lor ştia cât sufereau din cauza acestui exces de zel al bunicii mele! Nu mi-ar fi plăcut să fiu găina bunicii, in mod sigur!

Copiii mei au îndrăgit-o foarte mult pe buni. Este păcat că eu nu am talentul ca s-o pot descrie cât a fost de nostimă. Dacă mâncai, cumva în preajma ei, riscai să te îneci cu mâncare, pentru că ea, oricând şi pe neaşteptate, putea să scoată o perlă din gură şi să te prăpădeşti de râs. Când mâncam, ea-şi lua baticul din cap şi începea să dea după muşte, cu aşa o dexteritate, şi cu o mimică, încât ne pufnea râsul şi nu mai puteam mânca.Băiatul meu, Dadi, care are un deosebit simţ al umorului, moştenind şi acest dar al comicului de limbaj şi de situaţie al străbunicii sale, adesea, o provoca pe buna, punând-o în situaţia de a-şi pune în evidenţă talentul artistic, întrebând-o -Bună, a murit Ionu Bângului -Murit, murit, răspundea ea, nebănuind capcana năstruşnicului de fiu-meu, care continua: -O murit de tot? -Doamne, nu mă lăsa! Bună-samă, c-o murit!, răspundea ea, enervată la culme, de-o aşa întrebare.

                                      sus:fratele meu, Steve, militar                                        jos:eu, mireasa si bunica Paulina Tata nu a mai avut fraţi, pentru că bunica mea, Paulina lui Iovan Alexandru-Şandru- şi a Ilenei, nu a mai avut alţi copii. Deşi era o femeie de o frumuseţe răpitoare, după modelul de frumuseţe de atunci, blondă cu pielea albă, părul roşu, care ar fi rivalizat cu modelele pictorului Tiţian, ea nu prea a avut noroc în viaţă. Buni era o femeie nici prea înaltă, nici scundă, cu un posterior de invidiat chiar de soţia lui Napoleon, Josefina, cu picioare superbe, ...