De multe ori, părinţii mei îi spuneau să pună şi ea ceva bani deoparte, ca să aibă pentru zile negre sau pentru înmormântare, la care buna spunea că pe ea putem s-o punem proptă la gard, când va muri, că nu îi pasă. Era nepăsătoare în ce priveşte ziua de mâine, pentru ea, stăpânul absolut fiind pântecul. Îi plăcea, cu alte cuvinte, să trăiască bine. Nu a construit nimic, nu a realizat nimic, dacă e să o compar cu mama mea, care toată viaţa şi-a dedicat-o asigurării bunăstării familiei sale.
Bunicul meu a iubit-o mult pe buna, dar n-a fost să fie, căsnicia lor durând foarte puţin. Ea l-a crescut pe tatăl meu cum a putut. S-a recăsătorit cu un bărbat ce-a fost în America, cu douăzeci de ani mai în vârstă ca ea şi s-au mutat la Batiz, unde era căsătorită sora ei, Cornelia, cea mai mică dintre surori.
Bunica mea a fost o persoană foarte rezistentă, reuşind să scape de holera care a decimat atâtea vieţi omeneşti, când era ea mică. Au murit şi surori de-ale ei. Nu mai prididea preotul satului, să îngroape morţii. Nici nu mai intra în casă, ca să facă slujba de înmormântare.
Bunicul meu a iubit-o mult pe buna, dar n-a fost să fie, căsnicia lor durând foarte puţin. Ea l-a crescut pe tatăl meu cum a putut. S-a recăsătorit cu un bărbat ce-a fost în America, cu douăzeci de ani mai în vârstă ca ea şi s-au mutat la Batiz, unde era căsătorită sora ei, Cornelia, cea mai mică dintre surori.
Bunica mea a fost o persoană foarte rezistentă, reuşind să scape de holera care a decimat atâtea vieţi omeneşti, când era ea mică. Au murit şi surori de-ale ei. Nu mai prididea preotul satului, să îngroape morţii. Nici nu mai intra în casă, ca să facă slujba de înmormântare.
Comentarii