Materialul din link-ul de mai jos l-am publicat pe celălalt blog al meu, dar, recitindu-l, m-am gândit că ajută şi pe alţii să treacă prin încercări. http://disa-amestecate.blogspot.it/2008/10/revenire-la-un-trai-normal.html

Oricat ar parea de ciudat si greu de "digerat", unele persoane, cand se vad cu "sacii in caruta", uita de orice principii si bun-simt. Sunteti nedumeriti? Asta e, n-am ce sa va fac...  Asa-mi place mie sa va las in ceata. Nu va voi " lumina". Poate ca, alta data...voi fi mai "generoasa".

Intr-o zi, era cat pe ce, sa sterg acest blog. Am inceput sa ma autocenzurez atat de mult, incat mi-au pierit sursele de inspiratie. Ce mi-am zis? Decat sa fiu motiv de suparare, prin ceea ce scriu, mai bine il radiez, doar ca, aici, sunt semnalati ultimii ani din viata mamicutei mele. Ea este muza mea, si ar fi o munca prea complicata pentru mine, sa copiez postarile legate de ea, ca sa le am ca amintire. Voi fi, totusi, atenta la ceea ce scriu, cu exceptia materialelor in care ea este eroul principal. Poate ca, daca m-ar citi, ar avea si ea nemultumiri, asa cum a avut cand am publicat cartea "Radacini". I-a spus surorii mele sa-i dea un creion, ca sa "fercaleasca"-sa stearga-ceea ce-o incomoda din carte, legat de anumite crampeie din viata familiei mele...

Stiu ca persoanele dragi mie asteapta vesti de la mine, pe acest blog de familie, dar nu prea am ce prezenta, in mod deosebit. Sarbatorile le-am petrecut acasa, ca mai toate persoanele din jurul meu. Dealtfel, nu mi-ar placea sa ma duc niciunde, in astfel de clipe. Ce-i mai bine decat sa-ti faci caldura in casa, sa stai imbracata cum iti spune inima, sa mananci cand vrei si ce-ti place, sa nu tii cont de nicio opreliste. Am urmarit programe la televizor, am ascultat muzica preferata, am citit mult pe Internet. La inceput de an, au inceput doua seriale turcesti pe KanalD , asa ca ce-mi trebuie mai mult? In noul an, imi doresc sanatate, pace, liniste, pentru mine si cei dragi ai mei. Ma rog lui Dumnezeu sa-i fereasca de toate relele, de accidente, boli. Imi doresc ca mamicuta mea scumpa sa mai traiasca inca multi ani. Daca Dumnezeu o vrea, sa-mi asculte rugaciunea si sa-mi dea doi nepotei, de la fiii mei, iar persoanele bolnave din familie, sa se insanatoseasca. Si, da, mai am o d...

Am avut un Craciun binecuvantat, deoarece l-am petrecut si cu mamicuta mea draga. Mi-a spus c-a fost plecata in alt oras, sa asculte colinzi, dar, de fapt, au dus-o in camera alaturata, unde era televizorul, si a auzit colinde "pe care nu le-a inteles". -Cine te-a dus, mami? am intrebat-o. -Fata asta care a facut de mancare(ea fiind sora mea), mi-a raspuns ea senina... Dupa parerea mea, omului nu-i trebuie prea multe ca sa fie fericit...

Ieri, pe vremea aceasta, eram foarte necajita, astazi, persoana care m-a suparat si-a cerut iertare, de mai multe ori, si, cum nu sunt ranchiunoasa-recunosc ca-i un defect al meu-am tras cu buretele peste ce-a fost-a cata oara, Doamne?-si mi-am iertat odrasla. Totusi, imi -propun sa fiu mai distanta fata de el si sa-mi ascund prea multa iubire, in coltisorul inimii mele. Va spuneam, intr-un post anterior, ca mi-am dorit niste clipe de liniste, dar au fost doar in cursul zilei de azi, fiindca plecatii s-au intors. Bine au facut, ca tare m-am mai plictisit! Vorba ceea: rau cu rau, dar mai rau fara...

Pentru vreo cateva zile, voi avea clipe de liniste pe care le-am asteptat, precum pamantul arid, ploaia. Voi fi eu si cu mine. Nu ca nu-mi place sa fiu cu ai mei, dar, uneori, stresul e prea greu de dus. Umerii mei sunt slabi si obositi. Ce bine ca am clapele computer-ului pe care dau cu sete, si pe voi, dragii mei cititori, care va intrebati ce-o fi vrand sa scrie fata asta, in randurile ei . Ce se ascunde in mintea ei? Suparare, detasare, furie, deceptie, sau din toate, cate putin? Sa auzim numai de bine!

E bine sa fiti prea apropiati/apropriate de copiii vostri? Pana nu de mult timp, ziceam ca DA. Eronat! Inchideti-va in cochilia sufletului si nu le dati prea mult credit, ca va vor deceptiona. Ce bine ar fi daca am putea sa ne "rupem" de ei, asa cum am vazut ca procedeaza anumite feline, care-si lasa puii, ajunsi la maternitate, sa se descurce singuri, pleaca in  interiorul padurii, si, poate, nu-i mai intalnesc niciodata. Pe cand noi, mamele umane, ne caram odraslele in spate toata viata. Drept multumire: rani, rani. Adanci! De ce sa adaugati o suferinta in plus in balanta neimplinirilor?! Puneti limite intre voi si cei dragi. Loviturile din partea celor ce va sunt indiferenti nu dor...

Sunteti mama? Va doare sufletul de suparare? Pe mine, da. Si foarte tare!!! Scriu ca sa nu crap! Cine citeste, poate ca va intelege.

Tot s-a readus in discutie subiectul sotilor Ceausescu, asa ca mi-am reamintit cum am perceput eu detronarea si uciderea lui. Deşi am plâns la  detronarea  lui Ceauşescu, nu după el ca persoană fizică, ci meditând la condiţia umană, când poţi fi la un moment dat în vârful piramidei şi mâine, jos, pot spune că am simţit o uşurare la ideea că nu mai alerga nimeni după vrăjitoare, şi fiecare putea să creadă ce vrea, să meargă la biserica unde îi place, fără să fie ostracizat pentru asta  de cei din jur. Sunt convinsă că pentru familia mea, Ceauşescu nu a avut o influenţă nefastă, ci dimpotrivă, prin grija pe care a avut-o faţă de oamenii sărmani, noi am putut merge la şcoală, deşi eram o familie numeroasă, am reuşit să ne punem bazele unui trai cât de cât decent... Dar ce sa-i faci, asta e viata, si Biblia abunda de astfel de situatii, cand omul care stapanea o lume intreaga, s-a dus ca si cand nu ar fi existat niciodata.

Uneori, nu-mi place ca fiul meu imi seamana asa de bine. In ce sens? In acela ca e la fel de sentimental, putin ranchiunos, altruist, ca si mine. E suficient ca cineva sa deschida gura, sa-i ceara ajutorul, ca el e foarte saritor, in detrimentul sau, de cele mai multe ori. Exemplu: daca el a fost in tura de noapte, la serviciu, si nu a reusit sa inchida un ochi, daca cineva din familie sau  un amic, are probleme, el nu se gandeste la el, ca sa doarma cateva ore, ci-l serveste pe cel care-i cere ajutorul. De multe ori este dezamagit, isi propune sa trateze si el pe altii cu mai multa indiferenta, ca, apoi, la proxima ocazie, sa uite de angajamentele luate si sa sara in ajutor. Am citit undeva ca putin egoism nu strica, daca vrei sa-ti mearga bine. Trebuie sa stii cand sa spui nu!

O buna prietena a mea imi povestea ca, fiind bolnava, in tineretea ei, sotul ei, ani de zile, nu a catadicsit s-o insoteasca la spital, s-o viziteze cand era internata, de teama ca si-ar supara amanta. Aceasta prietena a suferit mult, pe acest motiv, si, nu o data si-a zis in mintea ei ca va veni si ziua cand el va trece prin incercari cu boala, si ea-i va raspunde cu aceeasi moneda. Ce credeti ca-mi spune, intr-o zi, cand am intalnit-o intamplator pe strada ? Acum, a venit scadenta. Sotul ei e bolnav, neputincios, cu inceput de BA, total dependent de ea, si fata asta imi recunoaste ca nu poate sa-i plateasca cu aceeasi moneda, ci-l ingrijeste, ca si cand ar fi propriul ei copil, cu o abnegatie de asistenta medicala, dar nu din acelea de pe la noi, prost platite,ci asa cum sunt cele de prin filmele straine... Concluzie: nu cere niciodata lui Dumnezeu ceva de felul celor povestite de prietena mea, ca s-ar putea sa-ti dea, si tot tie iti merge rau...

Aproape in fiecare zi sunt ranita sentimental de catre cineva. Fiind o hipersensibila, micile incidente cu cei apropiati imi dau o stare de nemultumire, mai ales ca, atat cat depinde de mine, ma straduiesc sa fie bine, sa nu ranesc, sa nu insult, sa ajut cat pot pe cei din jur, si sa nu prea cer colaborarea lor. Totusi, asta e viata, cu bune cu rele, si trebuie sa mergem mai departe, desi, uneori, e foarte greu. De aceea, uneori simt ca: Bolta pe umeri port, Intreg universul e mort...

Din nefericire, draga verisoara mea s-a dus spre alte zari, in Patria Creasca. Am gasit acest mesaj de la ea si tare m-am bucurat! Sper ca, pe parcurs, sa gasesc si altele pe acest blog. Domnul sa o odihneasca! De ziua mea, care coincide in zi si luna cu cea a fratelui meu, Steve-Stefan, am primit acest mesaj de la o fiinta scumpa mie, care se afla peste mari si tari, verisoara mea, Cornelia. "Draga mea, Am primit raspunsul la mesajul meu si am ramas placut impresionata cand am gasit pe net trei raspunsuri de la cei dragi mie. M-a impresionat Stefan. El este foarte apropiat si traieste momentele frumoase din viata. Sunt fericita ca va am si ca ma bucur alaturi de voi chiar daca suntem la distanta.. Dragostea adevarata nu are obstacole si nici nu se masoara cu unitatile de masura obisnuite.Dragostea si apropierea de cei dragi nu are limite si obstacole. Doresc ca D-zeu sa va binecuvanteze pe toti si sa va dea pacea de care fiecare avem nevoie. Iti doresc din nou un calduros ...

Veronica A. Cara: Nu sunt feminista!

"Naivitatea e virtutea divina" Liviu Rebreanu Imi place acest cuvant-naivitate- de aceea mi-am si intitulat blogul asa. De multe ori, am fost naiva, crezand ca cei din jur sunt facuti dupa chipul meu, dar m-am inselat.

Trebuie sa scriu mai des pe acest blog, deoarece cei dragi mie, plecati prin tara sau pe alte meleaguri, cand doresc sa afle vesti despre ce s-a mai intamplat pe la casa parinteasca, viziteaza acest blog. Nu doar atat, ci e necesar sa fiu foarte atenta la ceea ce scriu, ca nu scap necarcotita si corectata-ceea ce e foarte bine, prin prisma mea-, dovedind ca ei citesc cu atentie tot ceea ce scriu eu. Unii plang, citind micile mele postari, altii se amuza copios, cum e si cazul fiului meu, care ma suna din 10 in 10 minute, ca sa-mi mai aminteasca cate ceva...sa-mi spuna ca pe un anumit caine il chema altfel, ca o anumita intamplare s-a derulat in alt mod... Deh, mai incurc si eu numele nepotilor mei, daramite pe cel al cainilor...

Eu sunt alergica la var. Acum cativa ani, mi-am zugravit bucataria cu var, ca-i mai igienic si nu-i scump. Numai ca, trebuind sa spal dupa zugravit, am chemat femeia care face curatenie pe scara, sa-mi ajute. Eu sunt foarte vorbareata! Enervanta, uneori. Am povestit cu ea de una alta, si, la un moment dat, i-am spus ca am lucrat si eu la scoala. -Ce-ati fost? Femeie de serviciu?, m-a intrebat ea. -Nu, nu chiar, am raspuns eu. Mi-am zis, in sinea mea, si ma amuz copios cand povestesc:-"asa-mi trebuie, daca umblu imbracata, pe-acasa, fie cum. Observatie: nu ca n-as respecta aceasta meserie...

In aceasta fotografie este tatal meu cu o fosta prietena de-a lui. Frumosul meu tata, chipes, de nu-l intrecea niciun baiat din satele invecinate, dupa spusele celor care l-au cunoscut in tinerete, nu era un om indemanatic, deoarece tatal lui vitreg, care era foarte priceput in tot ce facea,  nu avea rabdare sa-i arate si fiului sau vitreg, si, de aceea, i-a inoculat tatalui meu teama si neincrederea in fortele proprii. Spuneam ca nu era priceput, dar stia sa asculte de mama mea, care, cu rabdare, era peste tot cu el, si cu vocea-i blanda, il seconda in tot ceea ce cerea indemanare. Tatalui meu nu i-au cazut "galoanele" ca-l invata meserie o femeie, asa cum se intampla adesea cu unii barbati care nu pot trece peste orgoliul lor de masculi. Totusi, cei 4 frati ai mei au o pricepere si o indemanare deosebite, stiind sa repare si sa construiasca orice lucru.Pe langa asta, sunt foarte meticulosi si ordonati, mai ales Petrica, care, de cate ori intra in casa la mami, se apuca...

Lucrez, de ceva vreme, intr-un anume loc si am observat ca pentru ca oamenii sa te respecte trebuie sa fii cineva, sa ai un "nume", un job renumit, o infatisare. Cum, zilnic, am de-a face cu oameni diferiti, din toata tara, si de nationalitati diferite, observ ca, pentru noi, romanii, conteaza foarte mult cele enumerate mai sus, pe cand, pentru straini, au importanta amabilitatea cu care sunt tratati si calitatea serviciilor oferite, fara ifose. Cand intra in sala unde-mi desfasor munca, parca-ai fi un obiect, o mobila orecare, iar, daca se intampla sa fi abordat de un strain si aud ca nu esti doar "un cordon bleu" oarecare, incep sa-si schimbe atitudinea. De multe ori, impreuna cu verisoara mea, la care lucrez, ne amuzam copios de aceasta atitudine, si ea obisnuieste sa spuna: "astia nu stiu ca tu ai mai multa scoala ca unii dintre ei". Eu zic ca trebuie sa respectam pe toata lumea, fie ambasador-cu care am interactionat-fie ultimul om al societatii, ...