Am primit acest mail de la scumpa mea verisoara, Cornelia, aflata peste mari si tari, dar care n-a uitat-o pe draga ei matusa, mama mea. Ii multumesc mult pentru aceste ganduri bune!
"Cu ocazia implinirii varstei de 89 de ani, ii doresc matusii mele iubite, cele
mai calde urari de sanatate cu bucurie si cu desfatari. Imi pare bine ca a ajuns
aceasta rezonlabila varsta, dar imi pare rau ca nu pot sa iau parte la aceasta
bucurie fiind prea departe.
Te rog spune-i ca o port in suflet, o consider mama mea, cat mai exista, si sa stie, pana mai este in viata, o vad alaturi de mine.
De cand mi-am deschis ochii, am inteles ca exista cineva drag alaturi de mine,
care m-a ocrotit, iubit si adorat, ducandu-ma la Varmaga, casa bunicii mele,
ori de cate ori a dorit, astfel ca, pe mine, m-au prins acolo cei 7 ani, plecand de acolo, aproximativ cand am inceput scoala.
O iubesc si mi-o amintesc clar, fiind doar cu l8 ani mai mare decat mine, si am crescut cu tineretea, frumusetea si bunatatea ei, astfel ca nu am simtit despartirea de mama mea pe care o iubeam de asemenea, dar Varmaga, pentru mine, era coltul de vis.
Acum, cand stau si ma gandesc la trecut, ma regasesc fara de jucariile de care trebuia sa am parte, fara de gradinita de copii unde imi era locul, fara de dulciurile de care trebuia sa ma bucur, dar...am fost crescuta in dragostea celor doua minunate femei; bunica mea si matusa mea care erau singure. Bunicul a murit, iar unchiul (fratele mamei) era pe front pentru a-si apara patria.
Aceasta familie a fost o familie instarita si binecuvantata, unde si-au gasit refugiul multi napastuti ai sortii, primind hrana si adapost.
Niciodata, nu mi-a fost dat sa vad ceva care sa ma supere, ceva care sa ma faca sa nu locuiesc acolo, ci dimpotriva, atat bunica cat si matusa erau doua fiinte rugative, intoarse la Domnul, bucurandu-se de "calea" gasita, uitand de greutatile lor, laudau pe Domnul.
Le datoresc mult acestor doua femei care m-au invatat sa ma rog, sa cant si sa ma
multumesc cu putin, sa stiu sa renunt la mine in folosul altora si sa dau din
putinul meu.
Ii multumesc Creatorului, ca datorita invataturii primite in pruncie,
am ramas bogata in Domnul care mi-a dat din abundenta, mai mult decat mi-am dorit
vreodata. El sa fie slavit in veci!"
"Cu ocazia implinirii varstei de 89 de ani, ii doresc matusii mele iubite, cele
mai calde urari de sanatate cu bucurie si cu desfatari. Imi pare bine ca a ajuns
aceasta rezonlabila varsta, dar imi pare rau ca nu pot sa iau parte la aceasta
bucurie fiind prea departe.
Te rog spune-i ca o port in suflet, o consider mama mea, cat mai exista, si sa stie, pana mai este in viata, o vad alaturi de mine.
De cand mi-am deschis ochii, am inteles ca exista cineva drag alaturi de mine,
care m-a ocrotit, iubit si adorat, ducandu-ma la Varmaga, casa bunicii mele,
ori de cate ori a dorit, astfel ca, pe mine, m-au prins acolo cei 7 ani, plecand de acolo, aproximativ cand am inceput scoala.
O iubesc si mi-o amintesc clar, fiind doar cu l8 ani mai mare decat mine, si am crescut cu tineretea, frumusetea si bunatatea ei, astfel ca nu am simtit despartirea de mama mea pe care o iubeam de asemenea, dar Varmaga, pentru mine, era coltul de vis.
Acum, cand stau si ma gandesc la trecut, ma regasesc fara de jucariile de care trebuia sa am parte, fara de gradinita de copii unde imi era locul, fara de dulciurile de care trebuia sa ma bucur, dar...am fost crescuta in dragostea celor doua minunate femei; bunica mea si matusa mea care erau singure. Bunicul a murit, iar unchiul (fratele mamei) era pe front pentru a-si apara patria.
Aceasta familie a fost o familie instarita si binecuvantata, unde si-au gasit refugiul multi napastuti ai sortii, primind hrana si adapost.
Niciodata, nu mi-a fost dat sa vad ceva care sa ma supere, ceva care sa ma faca sa nu locuiesc acolo, ci dimpotriva, atat bunica cat si matusa erau doua fiinte rugative, intoarse la Domnul, bucurandu-se de "calea" gasita, uitand de greutatile lor, laudau pe Domnul.
Le datoresc mult acestor doua femei care m-au invatat sa ma rog, sa cant si sa ma
multumesc cu putin, sa stiu sa renunt la mine in folosul altora si sa dau din
putinul meu.
Ii multumesc Creatorului, ca datorita invataturii primite in pruncie,
am ramas bogata in Domnul care mi-a dat din abundenta, mai mult decat mi-am dorit
vreodata. El sa fie slavit in veci!"
Comentarii