Stangacie

In tinerete, eram o fire emotiva, hipersensibila si cu plansul in varful nasului.
De aceea, imi era aşa de frică să intru într-o instituţie publică, ca să rezolv ceva, ba chiar sa intru intr-un magazin să fac cumparaturi. Nu mai vorbesc ca, daca ma insela cineva la cantar sau la bani, nu ripostam deloc.
Dupa ce am patit-o de mai multe ori, intr-o zi, sotul meu m-a trimis inapoi la vanzatoare sa-i spun ca nu mi-a dat corect restul de bani. Nu va spun cum m-am dus! Atat de spasita, si cu o voce pierita, i-am atras atentia vanzatoarei ca mai trebuie sa-mi dea ceva bani. Parca eu eram cea care gresise, si nu ea.
Chiar după ce am terminat liceul, am intrat într-o cabină telefonică, şi nu am ştiut cum să folosesc receptorul, asta marcându-mă mult, şi făcându-mă să-mi pierd încrederea în mine.
Îmi era ruşine să mănânc cu cineva la masă, într-un local, atât eram de stângace în mişcări.
Acum, am devenit sigura pe mine, chiar tupeista, uneori. Ce sa faci, experienta e cel mai bun dascal.