La noi...

La noi...

Translate

Albastru infinit, Paraul capriorii

Albastru infinit, Paraul capriorii

Vita salbatica

Vita salbatica

Un gând

Faceți căutări pe acest blog

AMESTECATE

Totalul afișărilor de pagină

26 sept. 2009

"Paine cu slanina"

Ieri, mama imi povestea de-o intamplare din tineretea ei, cand se afla la parintii ei, si-au scos "aiul"-usturoiul din pamant si l-au intins la soare.
Prin curtea lor era un drum de trecere pentru oamenii din sat, care mergeau la terenurile lor. Ca atare, niste baieti au trecut pe acolo, s-au asezat in curte si-au scos slanina din genti-oare erau genti pe atunci?-si au inceput sa manance cu usturoi de la bunica mea. Numai ca, dupa ce s-au saturat, n-a fost suficient, ci au inceput sa-si puna si-n genti-straiti(dupa mine), ceea ce l-a infuriat rau pe bunicul meu, care a inteles ospitalitatea, dar nu in asa hal incat sa ramana el fara usturoi.
La finalul povestii, mama mi-a spus c-a visat aceeasi intamplare si in noaptea precedenta.
Ma intreb: oare ce-a povestit ea nu era tot o inventie a mintii ei?
Oricum, ma bucur ca-si pune mintea la contributie, fie cu vise, fie cu intamplari traite aievea.

7 comentarii:

Muse spunea...

le lard était aussi la nourriture de mon grand père cévenol et des garçons.

Lucian spunea...

eu nu-mi amintesc aproape niciodata visele, desi as vrea :)

Geocer spunea...

@Muse Lardon a l'ail ?

disa spunea...

@Geocer, c'est une nourriture bonne pour la sante, n'est-ce pas?

disa spunea...

@Lucian, se spune ca ne amintim doar visele care au o semnificatie in viitorul apropiat sau indepartat...

Geocer spunea...

C'est bon pour la sante, mais ca sent mauvais. ;)

disa spunea...

Tu as raison, mon cher!