Nu stiu daca v-am povestit ca trebuia sa-mi reinnoiesc permisul de conducere, si, deoarece nu am mai condus de aproximativ 15 ani, am luat niste ore. Se zice ca ce-ai invatat odata, nu mai uiti. Nu si in cazul meu... Am uitat complet, si, culmea, cand imi spunea instructorul sa semnalizez stanga sau dreapta, procedam tot pe dos. Dupa vreo 5 ore de condus, m-am incumetat sa merg de vreo 5 ori pana la mine, la tara, pe un drum ce trecea prin vreo 4 sate, plus satul meu care e plin de curbe, tot la cativa metri. Prin oras, nu am curajul sa merg, asa ca, ieri, am mai facut o ora de condus prin locurile cele mai aglomerate. Nu sunt multumita de mine, deci, voi continua...sa-l am alaturi de mine pe instructor, prin oras, pana fac o performanta de nota 10.

Karina este stranepoata cea mai mica a mamei mele, fiica lui Adi si a Simonei. Nepotul meu de frate  mi-a trimis pozele ei, dar, din pacate, cand le-am postat, mi s-a spus ca nu sunt vizibile pe pagina, asa ca le-am sters, pana vin la mine niste "experti" ca sa vedem care-i buba. Pana atunci, ma bucur doar eu de frumusetea micutei.

Mama e foarte simpatica si zice, de multe ori, ca "strica" succesiunea pe care-am facut-o noi, la moartea tatalui nostru, si merge la cartea "funduoala" si-i intreaba pe cei de acolo: "cine vrea o batrana si-o gradina"? Ea e foarte nostima si nu are dificultati in a vorbi in versuri...

Alaltaieri, cand a venit de la serviciu, sora mea a gasit-o pe mama imbracata cu ce-a gasit prin casa, ca vin pompierii sa stinga "focul". Isprava mi se datoreaza tot mie, care n-am avut de lucru, si i-am explicat ca dac-ar fi vorba de un incendiu, ar veni pompierii, asa ca ea o tine una si buna ca o doare stomacul de frica ca trebuie sa vina pompierii. Eu sunt cea certata de ai mei ca-i bag "prostii" in cap.

Pentru cei mai multi, randurile postate de mine sunt fara importanta, dar pentru ai mei, raspanditi prin tara si strainatate, au o valoare deosebita. Va spuneam ca am inghetat de frig cand am dormit la tara, asa ca, desi am zis ca am terminat cu investitiile, eu si sora mea ne-am zis ca degeaba am cheltuit atatia bani cu noua camera-gobalnasul-, daca nu ne luam acolo o soba. Zis si facut! Ne-am evaluat resursele financiare si am cumparat o soba de teracota, la 4 randuri, si am rezolvat problema. Astazi merg s-o vad si sa constat daca a fost instalata. Va voi tine la curent...

In plan indepartat, se vede o frumoasa locatie a unui vecin.

Astazi, aşteptând la rând la medic, am intalnit o consateana de-a mea, fostă eleva, si neam cu mine prin alianţă. M-am intristat, cand am auzit de o verisoara de-a mea, stabilita in Bucuresti, de ani multi. Am aflat ca i-a murit sotul, i s-a imbolnavit fiica. Ea nu a mai pastrat legatura cu nimeni dintre rudeniile ei din sat, de cand i-a murit mama, acum 15 ani. Daca citeste aceste randuri, si se recunoaste in ele, mi-ar placea sa ia legatura cu mine. Editare : Din pacate, persoana despre care v-am vorbit, fosta elevă, a decedat si ea, la varsta tanara, deoarece, bolnava fiind cu ficatul sau fierea, a pus-o pacatul sa consume ciuperci culese de sotul ei. A facut icter mecanic si... s-a dus. Mi-a parut enorm de rau pentru neglijenţa ei fatala, mai ales ca vorbisem, de curand, cu ea. Dumnezeu s-o odihneasca!

Pentru cei din familie, va dau o veste proasta. Mama mea e destul de grav bolnava si mi se rupe sufletul ca nu pot sta permanent cu ea. Ieri, fiind duminica, am fost de dimineata alaturi de ea, deoarece am dormit acolo. A fost mai bine ca data trecuta, cand va relatam pataniile mele in postul  culcata-odata-cu-gainile . Am pacalit-o sa manance de dimineata, fiindca ea tine post, duminica, pana la amiaza-pacatul meu-, apoi, am scos-o in curte, ne-am facut programul de cantece si rugaciuni, ca in alte duminici. Am incercat sa mai fac exercitii de memorie cu ea, dar, la fiecare intrebare, ma loveam de un zid. Chiar voiam sa fac un "mini mental"  Mini-Mental-State-Examination  cu ea, cum am vazut ca se face, cand am asistat la cel facut, cu unul dintre membrii familiei, la psiholog. Daca am vazut ca n-am sorti de izbanda, am lasat-o in pace, i-am servit masa de pranz, si mi-am zis s-o las sa se odihneasca, numai ca ea a devenit un mic despot cand e vorba de mine, care-i can

Imi plac nespus de mult trandafirii, deci nu pierd ocazia sa postez  imagini cu aceste superbe flori.

Mi-a fost dor de Scumpica, asa ca, fratele meu "s-a indurat" de mine si mi-a trimis aceste poze. Cei ai familiei vor fi bucurosi s-o vada pe frumusete. Cred ca este acasa, la bunicii paternali. Edit:am sters pozele deoarece nu se vedeau.

Iucu e "oropsit" sa stea la o temperatura de 34 de grade sa ne faca mici.

trebuie sa pun gratarul pe picioare, ca e incomod sa stai aplecat. Oricum, pana am tras eu un pui de somn, fiul meu cel mic a facut niste frigarui si mici super!

Astept sa infloreasca acesti crini galbeni, ca sa mai tai din frunze, ca e prea multa verdeata.

Uneori, nu-mi place ca fiul meu imi seamana asa de bine. In ce sens? In acela ca e la fel de sentimental, putin ranchiunos, altruist, ca si mine. E suficient ca cineva sa deschida gura, sa-i ceara ajutorul, ca el e foarte saritor, in detrimentul sau, de cele mai multe ori. Exemplu: daca el a fost in tura de noapte, la serviciu, si nu a reusit sa inchida un ochi, daca cineva din familie sau  un amic, are probleme, el nu se gandeste la el, ca sa doarma cateva ore, ci-l serveste pe cel care-i cere ajutorul. De multe ori este dezamagit, isi propune sa trateze si el pe altii cu mai multa indiferenta, ca, apoi, la proxima ocazie, sa uite de angajamentele luate si sa sara in ajutor. Am citit undeva ca putin egoism nu strica, daca vrei sa-ti mearga bine. Trebuie sa stii cand sa spui nu!

Dupa multe invitatii speciale de-a sta pe balansoar, in sfarsit, mama si-a invins teama, si, alaturi de sotia nepotului ei drag, se simte in siguranta.

O buna prietena a mea imi povestea ca, fiind bolnava, in tineretea ei, sotul ei, ani de zile, nu a catadicsit s-o insoteasca la spital, s-o viziteze cand era internata, de teama ca si-ar supara amanta. Aceasta prietena a suferit mult, pe acest motiv, si, nu o data si-a zis in mintea ei ca va veni si ziua cand el va trece prin incercari cu boala, si ea-i va raspunde cu aceeasi moneda. Ce credeti ca-mi spune, intr-o zi, cand am intalnit-o intamplator pe strada ? Acum, a venit scadenta. Sotul ei e bolnav, neputincios, cu inceput de BA, total dependent de ea, si fata asta imi recunoaste ca nu poate sa-i plateasca cu aceeasi moneda, ci-l ingrijeste, ca si cand ar fi propriul ei copil, cu o abnegatie de asistenta medicala, dar nu din acelea de pe la noi, prost platite,ci asa cum sunt cele de prin filmele straine... Concluzie: nu cere niciodata lui Dumnezeu ceva de felul celor povestite de prietena mea, ca s-ar putea sa-ti dea, si tot tie iti merge rau...

Aproape in fiecare zi sunt ranita sentimental de catre cineva. Fiind o hipersensibila, micile incidente cu cei apropiati imi dau o stare de nemultumire, mai ales ca, atat cat depinde de mine, ma straduiesc sa fie bine, sa nu ranesc, sa nu insult, sa ajut cat pot pe cei din jur, si sa nu prea cer colaborarea lor. Totusi, asta e viata, cu bune cu rele, si trebuie sa mergem mai departe, desi, uneori, e foarte greu. De aceea, uneori simt ca: Bolta pe umeri port, Intreg universul e mort...

In sfarsit, am cam terminat cu investitiile si cu munca. Ultima actiune a fost instalarea piscinei si, inainte, decolmatarea bazinului din dunga valii, unde se adunase mal, peste iarna. Acum, cu criza, nu mai avem nici resurse financiare, nici putere sa intreprindem ceva. Trebuie sa stam mai mult cu mami care vede "foc" peste tot, din cauza ochilior? a batranetii? sau din ambele? Ar fi cazul sa avem si noi putin ragaz, si-i invitam si pe dragii nostri, raspanditi prin tara si strainataturi, sa ne tina companie. Doamne, ai grija de ei si de noi!

Ieri, mi-am zis sa merg la mămicuta mea scumpa, desi era nespus de cald. M-a insotit si baiatul meu cel mare. Am cautat sa termin cu toate treburile din gospodarie, ca sa am timp mai mult sa stau cu scumpica mea, dar ea a fost de nerecunoscut! La toate incercarile noastre de-a o inveseli, raspundea ursuză, cu ciudă, agasata. Nu a vrut sa manance, sa-si ia medicamentele, sa raspundă la intrebarile mele curente. Ne-a facut s-o sunam pe sora noastra, Tami, cu care a vorbit la telefon. Ni s-a plans ca ea nu mai are pe nimeni: mama, tata, frati, surori. A uitat ca ne are pe noi, copiii ei, care-o iubim foarte mult, si pe nepotii ei, care-i sunt nespus de atasati. Pana la urma, cand am vazut-o asa nemultumita de tot si toate, mi-au dat si mie lacrimile, deoarece, cu cat eu incerc sa ma sacrific pentru ea, cu atat ea e mai nemultumita. Cred ca i s-a urat cu zilele. Chiar ieri, a murit o buna prietena a ei, din satul natal, si cred ca si ea-si asteapta cu nerabdare sfarsitul, dar noi cum s-o l

Pisica mea este pregatita sa conduca masina. Mama zice ca aceasta antena Digi este "fedieul"-capacul- de pe oala casa, dulce casa...

N-am mai dormit de mult timp la tara, dar, sambata trecuta, mi-am zis c-ar fi cazul sa mai raman peste noapte acolo, deoarece am investit mult, ca sa-mi creez toate conditiile, ca la oras. In timpul zilei a fost superb! Verdeata, din abundenta! Flori, peste tot. Atmosfera in familia mea numeroasa, de nota zece. Seara, ne-am zis sa nu ne mai uitam la televizor, asa ca ne-am culcat odata cu gainile. In camera, era prea rece, deci, nu am prididit sa-mi pun toate hainele groase peste pijama. Ne-am acoperit cu aceeasi plapuma, dar peste cateva minute, am renuntat si fiecare avea acoperitoarea lui, fiindca ne descopeream la spate. Nici asa nu m-am incalzit, deci nici somnul nu se lipea de mine. Cu chiu cu vai, am reusit, intr-un tarziu, sa adorm, dar m-au trezit niste vaiete ascutite. Ce s-a intamplat? Sotul meu s-a aplecat sa-si puna papucii pentru a iesi afara, la toaleta, deh... "viata la tara", dar a cazut si nu reusea sa se mai ridice si striga ca din gura de sarpe, asa cum

La noi in curte                                               pe scari

Sotul meu a avut o lunga perioada cand nu s-a mai dus la casa mea parinteasca. Asa i s-a nazarit lui, la un moment dat. De ceva vreme, acel loc a devenit o adevarata oaza de incantare si bucurie pentru el, iar soacra lui, mama mea, nu mai este inamicul lui numarul unu, desi, in tineretea lui, spunea ca mama mea nu-i este soacra, ci mama adevarata. Ma bucur cand o vad pe mama mea atat de fericita ca-l are aproape. Ea este femeia cea mai putin ranchiunoasa din lume, si-si considera si iubeste ginerii si nurorile la fel ca pe proprii-i copii. Edit: v-am postat si o poza cu stranepoata mamei mele, in loc de una cu persoanele in cauza.

Acum cateva zile, o vecina mi-a adus la cunostinta ca m-a planificat la un cardiolog, renumit in orasul meu, pentru a-mi face niste analize. Deh, nu se stie niciodata cum stai cu sanatatea, si e bine, din cand in cand, sa mai treci pe la medic, chiar daca nu ai probleme deosebite. Ieri, pe la ora trei, a trebuit sa renunt la filmul meu preferat- Tradare in familie , care rula la ora respectiva, si am plecat increzatoare ca totul este in regula cu starea mea de sanatate a inimii. Dupa investigatiile de rigoare, medicul-la care am mai fost acum vreo 20 de ani, cand era rezident la Cluj, deoarece avem niste batai neregulate ale inimii-m-a intrebat daca ma stiu sa am prolaps de valva mitrala. Bineinteles ca nu stiam, desi, ajunsa acasa, fiul meu cel mare mi-a reamintit cum plangeam eu mai demult ca mi s-ar fi spus de acest diagnostic, dar, care, atunci cand am fost la Cluj, nu s-a confirmat. Si uite asa am un gand in plus c-o fi, c-o pati... De aceea, unii oameni refuza sa mearga