Ieri, a fost ziua uneia dintre surorile mele. Ii dedic aceasta frumoasa cantare.

Imi pare rau ca mi-au ramas prea putine amintiri despre buna Lina, mama mamei mele. Stiu doar ca ma iubea foarte mult, si, o data m-a dus la adunare, la Pestis, unde aveam niste neamuri, si eu am recitat o poezie. Din nefericire, ea s-a prapadit cand eu eram in clasa a II-a. Imi amitesc ca au mers la inmormantare verisoarele mele mai mari, alte multe neamuri, si a fost mare jale, mai ales ca ea n-a fost suferinda, ci, dintr-odata, intr-o zi calduroasa de luna lui cuptor, a facut un accident vascular, a intrat in coma, au dus-o la spital, dar a trecut la Domnul. Cu bunica Paulina, mama tatalui meu, am trait o viata intreaga, cu ea am dormit in pat, de cand eram o copila, si e normal sa am mai multe amintiri cu ea.

Iubirea de mama o simt si acuma, De cand ea la piept cu drag m-ocrotea, Cu lacrimi pe fata, mereu a mea, La Domnul Isus pentru noi se ruga: O, Doamne, o, Doamne, in mana Ta-i incredintez, O,Doamne,o,Doamne,si de rau, te rog sa-i feresti. Iubirea de mama-i alaturi de tine, In vorbe, in umblet, o simt tot mereu, Aproape-i de mine, in orice-ncercare, E mama, oricand, la bine si la greu. O, mama, o, mama, iubirea ta calda ti-o simt mereu, O, mama, o mama, tu esti aproape de sufletul meu! Iar chipul tau, mama il port tot cu mine, In negura noptii, prin vant sau prin ger. Purtat-ai pe brate o fiinta dorita, Pe care-ai iubit-o, si-aceea-am fost eu. Refren: O, mama, o mama, iubirea ta calda ti-o simt mereu, O, mama, o mama, tu esti aproape de sufletul meu. Trecut-au, dar, anii, si-acuma sunt mare, Si chipul tau, mama, acum s-a schimbat, Cu riduri pe fata, cu parul ca neaua, Dar zambetul dulce pe-obraz ti-a ramas. O, mama, o, mama, iti multumesc ca m-ai crescut!

Eu sunt alergica la var. Acum cativa ani, mi-am zugravit bucataria cu var, ca-i mai igienic si nu-i scump. Numai ca, trebuind sa spal dupa zugravit, am chemat femeia care face curatenie pe scara, sa-mi ajute. Eu sunt foarte vorbareata! Enervanta, uneori. Am povestit cu ea de una alta, si, la un moment dat, i-am spus ca am lucrat si eu la scoala. -Ce-ati fost? Femeie de serviciu?, m-a intrebat ea. -Nu, nu chiar, am raspuns eu. Mi-am zis, in sinea mea, si ma amuz copios cand povestesc:-"asa-mi trebuie, daca umblu imbracata, pe-acasa, fie cum. Observatie: nu ca n-as respecta aceasta meserie...

Imi amitesc ca ani de zile aveam o teama morbida de-a circula cu autobuze, masini mici. Aceasta teama a fost cauzata de-un eveniment care mi s-a intamplat pe la 18 ani. Am mers intr-o excursie, pe la Portile de Fier, cu autocarul. Eu stateam chiar in spatele soferului si urmaream orice miscare de pe sosea. La un moment dat, am vazut un camion care incerca sa ne evite cat putea, tragand mult spre dreapta. Atunci, am strigat tare: "masina"! Soferul, care atipise, a tras tare, instinctiv, masina spre dreapta si era sa intram in stancile de pe marginea soselei. Apoi, soferul a mers cu viteza excesiva, deoarece venise cineva din spate si i-a spus ca soferul camionului, cautand sa ne evite, si-a avariat masina. De atunci, am ramas cu o teama mare cand circul cu o masina, si nu scap soferul din ochi, sa-i anticipez orice miscare eronata. In timp, mi-am luat permis de conducere, si teama s-a diminuat.

Visele sunt sumedenii, Realizări, doar la rudenii! În cale-mi, numai dezastru, Pe boltă, niciun astru! Visul, doar fum şi ruină, Aştept salvarea ca să vină. E departe, prea departe, Drumul, presărat cu moarte!

Fiul meu cel mai mare, fiind in concediu, s-a apucat sa-mi citeasca blogul si sa ma ia la puricat. Din zece in zece minute, ma suna si-mi reprosa ca nu am fost destul de exacta in unele relatari de cand au fost ei copii. O observatie a fost si in legatura cu 2 perechi de catei, pe care i-am avut, cand traia tatal meu: Capi si Azi , care au existat inaintea altei perechi, Chit si Capatine , care au murit imediat dupa trecerea in nefiinta a tatalui meu. -Mami, sa stii ca am ras, de m-am prapadit, mi-a spus el, ca mare "vedeta" m-ai facut in postarile tale, desi, in unele, in mod voalat, dar,  in care, eu m-am recunoscut. Deh, de cine sa vorbesc, daca nu de persoanele dragi mie?!

Imi spunea fratele meu ca nepotica lui a implinit un an sau va implini si trebuie sa-i taie motul. Sigur ca ma va carcoti ca nu am imortalizat evenimentul la timpul lui, ca am uitat data de nastere a scumpicei, dar asa sunt eu, percutez cu intarziere la unele evenimente din familie  http://disa-naivitate.blogspot.com/search/label/poze-familie Eu doresc multa sanatate acestei fetite dulci, pe care o puteti vedea la poze de familie, si parintilor si bunicilor, multa sanatate s-o poata creste mare, frumoasa si inteligenta!

Ca tot e moda acum pe televiziuni sa se faca emisiuni despre relatiile dintre soacra si nora , sa va povestesc despre convietuirea dintre buni si mami. Bunica mea nu si-a iubit nora, de la inceput, deoarece tatal meu, ramas orfan de la varsta de 2 luni, cred ca ea si-a canalizat toata iubirea  asupra acestui unic odor, si nu dorea s-o imparta cu nimeni, situatie intalnita in familiile cu copii unici... Desi o iubeam foarte mult pe buni, poate, uneori, chiar mai mult decat pe mami, dupa ce-am crescut, nu puteam sa nu-mi dau seama de aversiunea bunicii, si asta in mod gratuit, fata de o femeie care nu facea altceva decat sa caute sa-i intre in gratii soacrei sale, si sa depuna tot efortul din lume pentru bunastarea familiei ei numeroase.. Daca eu o rugam ceva pe bunicuta, ea ar fi sarit si-n foc pentru mine. Intr-o zi, mama avand multa treaba prin gospodarie, si era normal cu familia ei de 7 copii, plus socri, gineri si nurori, mama a rugat-o pe buni sa dea pe razatoare mare niste sf

In aceasta fotografie este tatal meu cu o fosta prietena de-a lui. Frumosul meu tata, chipes, de nu-l intrecea niciun baiat din satele invecinate, dupa spusele celor care l-au cunoscut in tinerete, nu era un om indemanatic, deoarece tatal lui vitreg, care era foarte priceput in tot ce facea,  nu avea rabdare sa-i arate si fiului sau vitreg, si, de aceea, i-a inoculat tatalui meu teama si neincrederea in fortele proprii. Spuneam ca nu era priceput, dar stia sa asculte de mama mea, care, cu rabdare, era peste tot cu el, si cu vocea-i blanda, il seconda in tot ceea ce cerea indemanare. Tatalui meu nu i-au cazut "galoanele" ca-l invata meserie o femeie, asa cum se intampla adesea cu unii barbati care nu pot trece peste orgoliul lor de masculi. Totusi, cei 4 frati ai mei au o pricepere si o indemanare deosebite, stiind sa repare si sa construiasca orice lucru.Pe langa asta, sunt foarte meticulosi si ordonati, mai ales Petrica, care, de cate ori intra in casa la mami, se apuca

poza veche e a bunicului.                  la mijloc, este bunica Paulina Ades, o intrebam pe buni, Dumnezeu s-o odihneasca, daca s-a lasat vreo data batuta de bunicul meu vitreg. Atunci, mi-a povestit de un incident, cand el, nu stiu in ce imprejurare, a strans-o de gat. Probabil ca l-a enervat rau, de a facut el o astfel de fapta... -Pai, si ce-ai facut buni? -Ce sa fac, i-am bagat degetele in ochi si mi-a dat drumul. Alta data: -Eu spalam vasele si bunicul tau ma injura. -Si?, intreb eu curioasa. -Stai ca-ti arat eu tie! Si i-am aruncat un blid-o farfurie- de apa in cap si s-a potolit. Trebuie sa va spun ca mosul meu o iubea nespus de mult pe buni, si, de aceea, a renuntat asa de usor la disputa cu ea, in ambele cazuri, ca, alt barbat ar fi caftit-o...

Fiul meu cel mare si-a iubit nespus strabunica, si, de cate ori si-aduce aminte de ea, are lacrimi in ochi. Astazi, intalnind o femeie din satul meu natal, una a lu' Roma (pe socrul  ei il chema Romolus si de aici, porecla), stranepotul bunicii mele m-a pus sa postez aceasta poezie pe care i-o spunea adeseori buni: Roma, Roma "ferbe pere", Tandali vine si cere, Roma, Roma nu se-ndura, Tandali vine si fura. Nu stiu de ce are o asa semnificatie pentru fiul meu, dar stiu ca el a iubit-o pe strabunica lui, ca nimeni altul, si-si aduce cu drag aminte de ea, si pentru el, sunt amintiri scumpe orice ar veni de la ea. Buni a murit la varsta de 89 de ani, satula de zile. Vedeti aici mai multe despre bunica mea si strabunica lui Dadi, fiul meu. disa-Radacini-buni

http://www.fiti-oameni.ro/povestea-unei-familii-unite/comment-page-1/#comment-1260 In linkul de mai sus vedeti cum arata o familie unita, intr-o vreme cand institutia numita familie, si-a pierdut din valoare.

Noi avem doua pisici; una neagra si cea pe care o vedeti in imagine. Sunt atat de diferite ca si comportament, asa cum sunt si oamenii. Cea neagra alta-mata. este foarte guraliva si enervanta, desi, ca infatisare, e superba. Cum intri in curte, ea incepe cu mieunatul, si nu te mai slabeste o clipa. Galbuia este tacuta, simpatica si are o dexteritate deosebita in a prinde soareci, numai ca are si ea un defect;e "sadica". Ii place sa se joace cu soarecele, si asta n-ar fi nimic, daca, in final, i-ar da drumul, numai ca, dupa ce s-a saturat sa-l chinuie pe sarmanul chitaila, il rontaie. Pe care le preferati? Pe negruta sau pe "kilarita"?

Noi suntem o familie numeroasa. Nu prea am avut probleme de sanatate, dar, inainte de sarbatori, s-au abatut si asupra noastra necazurile. Fratele meu, care a fost foarte sanatos, in general, a avut o raceala, dupa o calatorie in Spania, de cateva saptamani, si, apoi, si-a revenit cu greu la viata normala de sanatate, deoarece a avut si un atac de panica, din cauza bolii. O cumnata de-a mea, in toiul pregatirilor pentru Craciun, a alunecat cand stergea geamurile si si-a fracturat calcaneul. Si la ora actuala are piciorul ghipsat. Un alt cumnat a avut un acident, i s-a facut operatie, si acum merge cu cadrul. Cat despre mine, v-am povestit in postul anterior de operatia pe care am suferit-o la un dinte. Asa ca nenorocirea se poate abate asupra oricui, cand zici in sinea ta ca totul e ok.

Desi am publicat acest articol si pe http://disa-amestecate.blogspot.com/ vreau sa afle si rudeniile mele, care stiu ca citesc acest blog de familie, situatia traumatizanta prin care am trecut inainte de Anul Nou. Oricand nenorocirea se poate abate asupra ta.... Inainte de Anul Nou, am suferit o operatie la un dinte de pe maxilarul superior. Ei, si? Zilnic, oamenii trec prin astfel de situatii, veti spune... De acord, dar nu mi-as fi imaginat ca aceasta experienta putea fi ceva de calvar! Pentru ca durerile si inflamatia incepusera inainte de Craciun, cand doctorita mea era in concediu, eu ce era sa fac? Am luat antibiotice-ampicilina-asa cum stiu ca se face, m-am dus la urgenta, unde mi s-a spus ca sa astept pana luni, deoarece, de sarbatori, nu se fac radiografii, ca lucrarea pe care tocmai mi-o pusesem e "frumoasa", si-i pacat s-o "gauresc"... Bine! a venit ziua de luni si doctorita mea, care ma trateaza, mi-a gaurit doi dinti sa-mi rezolve problema, si