Desi am publicat acest articol si pe http://disa-amestecate.blogspot.com/
vreau sa afle si rudeniile mele, care stiu ca citesc acest blog de familie, situatia traumatizanta prin care am trecut inainte de Anul Nou.
Oricand nenorocirea se poate abate asupra ta....
Inainte de Anul Nou, am suferit o operatie la un dinte de pe maxilarul superior.
Ei, si? Zilnic, oamenii trec prin astfel de situatii, veti spune... De acord, dar nu mi-as fi imaginat ca aceasta experienta putea fi ceva de calvar!
Pentru ca durerile si inflamatia incepusera inainte de Craciun, cand doctorita mea era in concediu, eu ce era sa fac? Am luat antibiotice-ampicilina-asa cum stiu ca se face, m-am dus la urgenta, unde mi s-a spus ca sa astept pana luni, deoarece, de sarbatori, nu se fac radiografii, ca lucrarea pe care tocmai mi-o pusesem e "frumoasa", si-i pacat s-o "gauresc"...
Bine! a venit ziua de luni si doctorita mea, care ma trateaza, mi-a gaurit doi dinti sa-mi rezolve problema, si, nereusind, m-a trimis la radiografie, iar concluzia; nevoia de rezectie, de care am aflat ca se numeste "apicala".
Am sunat, m-am programat, si ajunsa la chirurg, in alt oras, cica, e cel mai capabil, mi s-a completat fisa, m-a intrebat de bolile de care sufar, si am ajuns sa-mi faca anestezie.
Eu aveam inflamatie pana spre radacina nasului, si, cand mi-a infipt acul exact acolo, am urlat din rasputeri! Am avut senzatia ca mi-a introdus un fier inrosit in gingie.
Vazand atitudinea mea, medicul m-a tratat ca pe ultima taratura, spunandu-mi ca el m-a intrebat daca sufar cu nervii si nu i-am spus ca da.
Bine, ce sa mai zic? Nu ma mai gandeam la orgoliul sifonat, ci la faptul ca trebuie sa ies din acest infern.
A inceput operatia: am simtit totul, ca si cand ar fi fost pe viu, deoarece anestezia nu a "prins" din cauza infectiei. Cat a tinut "sedinta", eu am strigat incontinuu de durere, iar medicul facea" curatenie" si credeti, ca avea ce, iar asistenta "aspira, aspira, de cateva ori...
Pe la mijlocul timpului de rezectie, mi-a mai infipt o injectie in obraz, de data asta, si nu dupa mult timp, m-a cusut, ceea ce n-am mai simtit, si s-a terminat...
In final, cu durerea fizica si psihica, i-am multumit medicului, i-am urat An nou fericit, dar nu voi uita niciodata acea experienta.
Fiul meu, care astepta la usa salii de operatie, a suferit si el alaturi de mine, a fumat mai multe tigari, si si-a zis, in sinea lui, ca suntem o familie de "cenestopati"...
Din fericire, post-operatoriu, lucrurile au evoluat bine, si marti, voi merge sa-mi scoata firele...
Sanatate multa! Mergeti la dentist, cat de des!
vreau sa afle si rudeniile mele, care stiu ca citesc acest blog de familie, situatia traumatizanta prin care am trecut inainte de Anul Nou.
Oricand nenorocirea se poate abate asupra ta....
Inainte de Anul Nou, am suferit o operatie la un dinte de pe maxilarul superior.
Ei, si? Zilnic, oamenii trec prin astfel de situatii, veti spune... De acord, dar nu mi-as fi imaginat ca aceasta experienta putea fi ceva de calvar!
Pentru ca durerile si inflamatia incepusera inainte de Craciun, cand doctorita mea era in concediu, eu ce era sa fac? Am luat antibiotice-ampicilina-asa cum stiu ca se face, m-am dus la urgenta, unde mi s-a spus ca sa astept pana luni, deoarece, de sarbatori, nu se fac radiografii, ca lucrarea pe care tocmai mi-o pusesem e "frumoasa", si-i pacat s-o "gauresc"...
Bine! a venit ziua de luni si doctorita mea, care ma trateaza, mi-a gaurit doi dinti sa-mi rezolve problema, si, nereusind, m-a trimis la radiografie, iar concluzia; nevoia de rezectie, de care am aflat ca se numeste "apicala".
Am sunat, m-am programat, si ajunsa la chirurg, in alt oras, cica, e cel mai capabil, mi s-a completat fisa, m-a intrebat de bolile de care sufar, si am ajuns sa-mi faca anestezie.
Eu aveam inflamatie pana spre radacina nasului, si, cand mi-a infipt acul exact acolo, am urlat din rasputeri! Am avut senzatia ca mi-a introdus un fier inrosit in gingie.
Vazand atitudinea mea, medicul m-a tratat ca pe ultima taratura, spunandu-mi ca el m-a intrebat daca sufar cu nervii si nu i-am spus ca da.
Bine, ce sa mai zic? Nu ma mai gandeam la orgoliul sifonat, ci la faptul ca trebuie sa ies din acest infern.
A inceput operatia: am simtit totul, ca si cand ar fi fost pe viu, deoarece anestezia nu a "prins" din cauza infectiei. Cat a tinut "sedinta", eu am strigat incontinuu de durere, iar medicul facea" curatenie" si credeti, ca avea ce, iar asistenta "aspira, aspira, de cateva ori...
Pe la mijlocul timpului de rezectie, mi-a mai infipt o injectie in obraz, de data asta, si nu dupa mult timp, m-a cusut, ceea ce n-am mai simtit, si s-a terminat...
In final, cu durerea fizica si psihica, i-am multumit medicului, i-am urat An nou fericit, dar nu voi uita niciodata acea experienta.
Fiul meu, care astepta la usa salii de operatie, a suferit si el alaturi de mine, a fumat mai multe tigari, si si-a zis, in sinea lui, ca suntem o familie de "cenestopati"...
Din fericire, post-operatoriu, lucrurile au evoluat bine, si marti, voi merge sa-mi scoata firele...
Sanatate multa! Mergeti la dentist, cat de des!
Comentarii