Zilele trecute am adus-o pe mami la mine . Inainte de-a pleca, am lamurit-o cu greu sa vina, si ne recita poezia: "Bun-ramas, casuta draga, ulicioara, bun-ramas! Alte case, alte sate, intalni-voi tot mereu, numai tu vei fi departe, numai tu, satucul meu!" Mi-a specificat ca va veni la mine, dar "nu pana la capat", adica nu la mine va dori sa-si sfarseasca zilele. Desi mi-e greu cu ea, ca nu se poate deplasa singura niciunde, mi-e drag s-o stiu langa mine. Am mai avut tentative esuate de-a o aduce , dar acum am pacalit-o! Mami, in curte, la tara.

Alta "mata", care este enervanta, lenesa si "guraliva". Cum intram in curte, ea miauna de mama focului, dar are totusi o calitate. E superba!

Aceasta pisica a salvat-o nepotul meu de niste caini. Cred c-a adus-o cineva la Izvor, sa scape de ea. Desi am fost suparata la inceput, zicandu-i ca "inca o mîta", acum ne place tuturor de ea, ca-i foarte isteata si le da de furca soriceilor din gospodarie.

Si toamna asta, Doamne, e frumoasa.. Si, tot ce-ai randuit Tu este bun! Tu esti Izvorul vietii azi si maine Te-asculta soarele si stelele si luna Si ierni si primaveri Ti se supun! Si toamna asta, Doamne, e frumoasa... Azi frunzele isi plang durerea pe poteci; Dar, dincolo de iarna-i primavara Vor inverzi campii si dealurile toate, Va fi si ploaie calda nu doar stropii reci! E frumusete-n fiecare toamna! Si tot ce Te asculta e frumos! Stiu, peste crengile ce par uscate-n miez de iarna, Tu vei chema, in primavara, muguri si flori spre roada buna, cu folos! Frumos e, Doamne, omul ce isi are In TINE si izvor si mers si rost! Chiar daca-i toamna rece, iarna, crivat... In mana TA e viata, cald si adapost! poezii-Toamna

De cateva zile, fiul meu cel mare are ochii inrourati. A avut la firma niste catei pe care-i ingrijea, le facea "ciorba" si-i alimenta. Numai ca, ca orice vietuitoare, si ei s-au imbolnavit si a trebuit sa-i eutanasieze. De atunci, plange mereu, si mi-a spus ca vrea sa scrie despre acest nefericit eveniment, iar eu va trebui sa postez pe blogul de "familie". Asa ca am inceput...Pana se hotaraste el, se va potoli si furtuna din sufletul lui... C'est la vie...

De la vara mea, Cornelia . Este duminica seara, si trebuie sa-ti comumnic bucuria zilei de astazi, care trebuie sa o trec la ziua recordurilor, intrucat am facut o performanta in complexul recordurilor spirituale. Sunt plina de cuvantul lui D-zeu, incat imi vine sa sbor, sa strig in gura mare, sa chem la mantuire pe oamenii care nu-l cunosc si doresc sa vada cat de bun este Domnul, si ce miracole zilnice poate El sa faca. Am vazut o femeie aruncandu-si bastonul si slavind pe Dumnezeu. Am vazut oameni predandu-se Domnului, asezandu-se pe genunchi, in fata, implorand pe Domnul sa-i ierte si sa-i ajute sa-L urmeze cu adevarat. Am vazut pastorul plangand cu lacrimi sincere si plin de putere, punand mainile peste cine mergea in fata (si nu erau putini),l-am vazut sarind peste scaune plin de Duhul Sfant, si, ce este mai important, am simtit puterea Duhului Sfant in viata mea, intrucat nu ma mai doare mana deloc, de o saptamana, de cand a pus mainile pe mine, cerandu-mi videcarea. Asa t

Am vrut sa postez o frumoasa rugaciune a unei mame, gasita http://copilarieregasita.webs.com/meditatii.htm , dar mi-a dat erori, si la ea adaug si eu relatarea despre mama mea, care se roaga necontenit pentru familia ei numeroasa, si -L implor si eu pe Domnul, s-o tina ani multi printre noi, ca sa ne putem bucura de dragostea si bunatatea ei. Bunica mea era, pana nu de mult timp, eroina tuturor scrierilor mele. Acum, pentru ca a trecut mult timp de cand este la cele vesnice, mama a devenit sursa mea de inspiratie si nu vreau sa ma gandesc la clipele cand va trebui sa ma obisnuiesc si cu disparitia ei. Doamne, ajuta, ca acea clipa sa fie cat mai tarziu!

Sambata, a fost forfota in casa curtii parintesti. Am participat cu totii la depanusarea porumbului, munca pe care n-am mai facut-o de cand mergeam cu elevii la cules de porumb. Ieri, duminica, am fost pe post de "receptionera" la pensiunea verisoarei mele, care a plecat sa-si viziteze nepoatele la Cluj. Greu sa stai o zi intreaga, fara sa faci nimic! Am vazut multe filme politiste, incat mi-am cam stricat nervii, vazand atatea crime. Seara, am fost fericita, c-am putut sa-i fac o bucurie verisoarei mele, careia ii era tare dor de fetite.

Lucrez, de ceva vreme, intr-un anume loc si am observat ca pentru ca oamenii sa te respecte trebuie sa fii cineva, sa ai un "nume", un job renumit, o infatisare. Cum, zilnic, am de-a face cu oameni diferiti, din toata tara, si de nationalitati diferite, observ ca, pentru noi, romanii, conteaza foarte mult cele enumerate mai sus, pe cand, pentru straini, au importanta amabilitatea cu care sunt tratati si calitatea serviciilor oferite, fara ifose. Cand intra in sala unde-mi desfasor munca, parca-ai fi un obiect, o mobila orecare, iar, daca se intampla sa fi abordat de un strain si aud ca nu esti doar "un cordon bleu" oarecare, incep sa-si schimbe atitudinea. De multe ori, impreuna cu verisoara mea, la care lucrez, ne amuzam copios de aceasta atitudine, si ea obisnuieste sa spuna: "astia nu stiu ca tu ai mai multa scoala ca unii dintre ei". Eu zic ca trebuie sa respectam pe toata lumea, fie ambasador-cu care am interactionat-fie ultimul om al societatii,