Draga mea maicuta are fata unei femei de 60 de ani. Am observat ca si mama regretatului Ion Dolanescu arata la cei 80 de ani aniversari, ca o femeie de 60 de ani. Cum decurge o lectie cu mami. Ma intreaba sambata cum a ajuns ea la casa in care sta, deoarece in mintea ei crede ca mai are o alta casa, unde trebuie sa facem curat, fiindca a venit primavara. -Mami, cum ai ajuns tu aici? o intreb. -Pai, m-am maritat, dar barbatul mi-a murit de tanar... -Nu-i adevarat, mami, a murit la 79 de ani, si nu era chiar tanar. -Cat am eu acum, atat a avut si taica-tu? -Nu, mami, tu ai 87 de ani. E foarte fericita cand raspunde bine la intrebari si se bucura ca un copil de gradinita ca a dat raspunsul corect. Isi aminteste cu lux de amanunte despre intamplari legate de parinti, fratii sai, dar uita evenimentele recente. Eu, cu o rabdare de nedescris, repet cu ea de zeci de ori, de fiecare data cand o vizitez, aceleasi lucruri: despre copiii ei, nume, nepoti, stranepoti, etc. Sunt bucuroasa cand pot s...

Ieri am fost la Banpotoc, in satul parintilor mei. A fost o zi splendida. Oamenii, cu mic cu mare, sanatos sau mai putin teafar, au iesit prin gradini, au adunat vegetatia uscata, au curatat pomii, si au dat foc la uscaturi. Un peisaj superb, cu iz de primavara. Am lucrat si eu la rondourile de flori, si am dat multa apa din mine, prin transpiratie, si cred, si kilograme. La apa minerala, care e langa casa mea, erau zeci de masini, incarcate cu sute de bidoane, pentru a lua apa minerala. Sarmanii oameni, macar pe apa nu mai dau bani. Seara, revenita acasa, aveam frisoane, dar a doua zi, adica astazi, sunt bine, si vreau sa repet operatia, adica sa merg acolo. Lectiile facute cu mama mea... pe maine.

Portii mari, pentru oameni pantagruelici!

Fratii mei erau, în viziunea mea, cei mai reuşiţi, superbi, inteligenţi ca nimeni alţii, cu trăsături de caracter impecabile… Au fost si sunt, Doamne tine-i, patru băieţi la mama mea, dar nu aveau nici un viciu, nu fumau, nu se băteau cu alţii, nu consumau băuturi alcoolice. Nu s-au disputat niciodată cu tatăl meu. Erau şi păreau nişte îngeraşi! Dacă aceste păreri vi se par exagerate, să ştiţi că aşa îi vedea copilul şi adolescentul din mine pe aceşti fraţi crescuţi şi educaţi de el. Ca-n orice iubire, şi în acest fel de iubire fraternala, ca a mea, poate interveni subiectivismul. Îi îngrijam pe zile de furtună, când eram singură cu ei acasă. Eram fascinată, când geamurile camerei se luminau din cauza fulgerelor şi a trăsnetelor, iar eu cântam şi mă veseleam de splendoarea focului divin. Nu mă temeam, atunci, de deslănţuirea superbă a naturii, ci mai târziu, peste ani, când, aproape că, am fost ridicată de suflul unui trăsnet, eu aflându-mă, prima dată, pe prispa casei vechi, ac...

Pensiune superba pe locul unui vechi castel. Paraul "Valea Varmagii" care mi-a populat noptile cu cosmaruri, din cauza ca inunda satul meu. Baietel din satul meu Paraul in curgerea lui intempestiva. Chiar daca m-am nascut in satul vecin, mama fiind plecata la drum, pot spune ca satul meu natal este binecuvantat de Dumnezeu cu izvoare de apa minerala, care potolesc setea multor oameni care vin in sat cu sutele, si se aprovizioneza cu aceasta licoare neasemuita.

Fratele meu cu Alex si cu surioara lui.

Stranepotul mamei mele, Alex, o bombonica de copil. El s-a nascut si locuieste in Spania. Din cei 13 nepoti ai mamei mele, doar 3 sunt fete. Cu stranepotii, scorul e de 2 la 1. Vom vedea urmarea.

A suferit mult în viaţa lui. Când s-a căsătorit verişoara mea, d-na Popescu Paulina, care mi-a fost invatatoare, de aceea -i spun "doamna", el a jucat mult la această nuntă, dar avea să fie ultima distracţie la care a participat, deoarece a doua zi, a căzut de pe şira de grâu, la arie, unde se treiera grâul. A căzut cu un picior în butoiul cu apă, iar cu unul afară. Avea hernie, şi totul s-a agravat. A suferit mai multe operaţii, dar a supravieţuit. De atunci, urina necontrolat, şi hainele fiind îmbibate cu urină, era greeu să stai în preajma lui. Nu erau, ca astăzi, pampersi. A murit, după ani de zile, de această boală, care a degenerat în cancer. A suferit enorm, nevrând să-l mai ducem la spital, şi nici eu nu ştiam, pe atunci, de morfină, ca să îi uşurez suferinţa. În fiecare noapte, îl auzeam cum se văita, urlând de durere, camera mea fiind deasupra camerei lui, si strignd dupa mama sa. Mult timp, a lucrat ca şi căprarul satului, ducând o viaţă liniştită în mijlocul natur...

Ce fericita e mamicuta mea draga ca-si poate strange la piept inca un stranepot. E vorba de cel mai nou membru al familiei noastre numeroase, adica cea a mamei mele, care numara 13 nepoti si 3 stranepoti. Iat-o pe Iulia, in candoarea ei totala!

Raul bolnav Copilul asta a zacut bolnav 2 saptamani. Credeam ca nu se mai termina boala. In prima saptamana a facut tratament cu amoxicilina, care, pentru el, e apa de ploaie. Cand credeam ca s-a terminat cu boala, a facut febra mare si congestie pulmonara. Deci, alta lupta titanica cu boala, si eroism din partea mea, sa suport starea lui de fapt si sa ajungem la un rezultat satisfacator de insanatosire. Ieri, in sfarsit, s-a dus la scoala...

Mamicuta mea draga este singura in cea mai mare parte a zilei. De aceea, neavand cu cine discuta, si, mai ales, ca nu mai aude bine, iar sora mea care o ingrijeste are o voce joasa, cu defect, ca urmare a stenozei corzilor vocale, cauzata de accident de masina, mama nu prea are cu cine vorbi si memoria sa, nefind exersata, se atrofiaza. Cand merg la ea, eu am grija sa fac exercitii de memorie si vorbire, ca la scoala, obligand-o sa descopere singura lucrurile, din aproape in aproape. Doi ani de zile a trebuit sa exersez cu ea despre copiii pe care-i are, deoarece uita care este al doilea venit pe lume, si sarea la cel de-al treilea. Ma intreaba daca s-a mai maritat dupa ce-a murit tatal meu. Repetam numele copiilor ei, data nasterii lor, copiii lor, numele nepotilor ei si chiar a stranepotilor. De multe ori se enerveaza, si-mi zice:"Mai da-mi pace! Tu crezi ca mi-s proasta?" O las cateva minute si apoi continuam, spre disperarea celor din casa...care mereu aud aceleasi intre...

Ieri a murit un verisor primar al meu. A plecat la cumparaturi cu un vecin, care i-a dat si lui o cheie de la masina lui, ca, in caz ca termina mai repede treburile prin oras, sa-l astepte pe proprietarul masinii inauntru. Cand omul s-a intors la masina, l-a gasit pe verisorul meu mort. Omul chiar crezuse ca vecinul lui, varul meu, doarme. Au venit de la Politie, medicina legala. O intreaga tevatura. Omul facuse al treilea infarct, dupa cum s-a constatat la autopsie. Era un baiat vesel, tonic, cu mult umor. Mi-a fost elev, si fiind preocupat, de mic, cu treburi de rezolvat in gospodarie, nu invata bine, nu fiindca nu era inteligent, ci datorita faptului ca nu era exersata mintea lui cu invatatul. A trebuit sa-l las corigent in primul si al doilea trimestru, ca apoi, sa merg acasa la el, sa-l meditez, ca doar nu era sa ramana copilul unchiului meu, repetent. Peste ani, nu rata o data momentul de-a ma persifla, c-am vrut sa-l invat franceza, iar ea nu se prindea de capul lui. Acum, totul...

Cum a inceput totul? Vinerea, Raulica, al meu, nepot de sora, merge la tara, la mami lui. Ningea, zapada era mare, doar buna de incercat cu piciorul, ca sa vada cat de afanata este. Zis si facut! Nazdravanului i-a trecut prin cap sa mearga pe deal-Omeag-, sa vada ce bine e sa fi inglodat pana la genunchi in troiene... Numai ca, nu s-a echipat adecvat pentru astfel de escapade, s-a udat la picioare, si, luni dimineata, cand a venit la mine, ca sa mearga la scoala, era incins ca un cuptor. Va urma