S-a mai dus unul...

Ieri a murit un verisor primar al meu.
A plecat la cumparaturi cu un vecin, care i-a dat si lui o cheie de la masina lui, ca, in caz ca termina mai repede treburile prin oras, sa-l astepte pe proprietarul masinii inauntru.
Cand omul s-a intors la masina, l-a gasit pe verisorul meu mort. Omul chiar crezuse ca vecinul lui, varul meu, doarme. Au venit de la Politie, medicina legala. O intreaga tevatura. Omul facuse al treilea infarct, dupa cum s-a constatat la autopsie.

Era un baiat vesel, tonic, cu mult umor.
Mi-a fost elev, si fiind preocupat, de mic, cu treburi de rezolvat in gospodarie, nu invata bine, nu fiindca nu era inteligent, ci datorita faptului ca nu era exersata mintea lui cu invatatul. A trebuit sa-l las corigent in primul si al doilea trimestru, ca apoi, sa merg acasa la el, sa-l meditez, ca doar nu era sa ramana copilul unchiului meu, repetent.
Peste ani, nu rata o data momentul de-a ma persifla, c-am vrut sa-l invat franceza, iar ea nu se prindea de capul lui.
Acum, totul e iremediabil! Nimeni si nimic nu-l mai poate aduce inapoi!
Ne doare mult faptul c-a venit la oras, dupa cumparaturi, si si-a gasit sfarsitul.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!