Lectii la 87 de ani

Mamicuta mea draga este singura in cea mai mare parte a zilei.
De aceea, neavand cu cine discuta, si, mai ales, ca nu mai aude bine, iar sora mea care o ingrijeste are o voce joasa, cu defect, ca urmare a stenozei corzilor vocale, cauzata de accident de masina, mama nu prea are cu cine vorbi si memoria sa, nefind exersata, se atrofiaza.
Cand merg la ea, eu am grija sa fac exercitii de memorie si vorbire, ca la scoala, obligand-o sa descopere singura lucrurile, din aproape in aproape.
Doi ani de zile a trebuit sa exersez cu ea despre copiii pe care-i are, deoarece uita care este al doilea venit pe lume, si sarea la cel de-al treilea. Ma intreaba daca s-a mai maritat dupa ce-a murit tatal meu.
Repetam numele copiilor ei, data nasterii lor, copiii lor, numele nepotilor ei si chiar a stranepotilor.
De multe ori se enerveaza, si-mi zice:"Mai da-mi pace! Tu crezi ca mi-s proasta?" O las cateva minute si apoi continuam, spre disperarea celor din casa...care mereu aud aceleasi intrebari.
Si asa, mamicuta cea mai scumpa din lume face progrese si nu se cufunda in noaptea neagra a uitarii....