Ma gandesc adesea ca viata este atat de scurta, efemera, si noi, oamenii, in loc s-o traim in bucurii si intelegere, facem tot posibilul sa ne enervam unii pe altii, sa stam suparati, sa nu ne bucuram de partasie, sa lasam ca "soarele sa apuna" peste supararile si nemultumirile noastre. De 20 de ani astept o anumita schimbare de atitudine in viata unei persoane dragi mie, si ea nu se mai intampla. Poate ca-mi va fi dat sa plec in mormant cu aceasta neimplinire a mea. Totusi, eu ma rog pentru fiinta respectiva, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat rau, si sper. Speranta moare ultima? Nu cred! Ea este o floare rara, atat de greu de gasit in anumite gradini, printre care, si in a mea...

Ieri a avut loc a doua editie a intalnirii "Fiii satului", in satul meu. Din pacate, vremea nu a fost prielnica, ca si anul trecut. Au fost mai putini sateni, dar, totusi, a fost un prilej pentru multi sa-si revada locurile natale si familiile in care au vazut lumina zilei. Din familia mea, am fost eu cu Dumi,Iucu si Mirela. Ne-am ospatat cu sarmale, pastrav si tort. Poate ca organizatorii vor alege o data varatica, pentru anul urmator.

Asteptam si pe ceilalti membri ai familiei noastre sa faca parte din familia "reala a Domnului Isus".

Nu stiu din ce cauza, poate e de vina luna plina, dar, de cateva zile, sunt in "razboi" cu toata lumea. Ma deranjeaza boschetarii din jurul blocului, care lasa in urma lor doar mizerie, ma agaseaza unii membri ai familiei mele, care nu sunt nici mai buni, nici mai frumosi, nici mai cu capul pe umar, ca alta data, dar acum, parca totul ia proportii incomensurabile. Pentru ca sufar, ca nu am somn, ca sunt permanent dezamagita, mi-am zis ca nu trebuie sa transform eu lumea aceasta imperfecta, ci sa-mi vad de viata mea, sa las resentimentele pe seama celor care nu pot avea un fond bun si uman ca al meu, iar eu sa merg mai departe, fara a mai incerca si a mai spera ca pot schimba ceva sau pe cineva. Doamne, ajuta-ma sa nu ma "otravesc" in mod iremediabil, ci sa las totul in seama Ta!

Ieri, sambata, ar fi fost o zi reusita petrecuta in sanul familiei de la tara, daca... Eu cu Getuta am pregatit masa de pranz, am sapat rondourile de flori si am plantat bulbi de branduse violet, am facut curatnie. Vecinii mei au curatat locul de dincolo de pod, au taiat lemne. Ma bucur de toti cei care au revenit la vechile case parintesti. La izvor, multe masini care faceau coada la apa. De data aceasta, civilizati, isi asteptau randul. Sosita acasa-cam devreme, ce-i drept- bucuria mi-a fost umbrita din cauza unei vecine care plangea de-ti rupea inima de mila, in cauza fiului ei care a inceput sa faca datorii in stanga si-n dreapta, de la cunoscutii ei, ai fiului ei cel mai mic, etc. Mi-a fost mila de ea, temandu-ma sa nu faca un accident cerebral. Deh, ce sa facem, avem probleme cu copiii nostri, cat traim...

Cand aude fratele meu ca eu am scris despre "ultima lucrare", se supara si-mi spune ca la noi, nu se termina niciodata lucrul. Totusi, sambata, a stropit cu pompa, bucataria si sura, pe dinafara, dupa ce, inainte, a facut alte reparatii. Sa speram ca este ultima lucrare in toamna asta...

Sambata, cand am fost la mamicuta mea scumpa, la un moment dat, m-a strigat cu disperare si m-a intrebat daca cei de pe langa ea sunt copiii ei. I-am raspuns ca da, si am inceput, ca de atatea ori, sa repetam numele fiecaruia. Cand a ajuns la numele surorii mele care o ingrijeste, mi-a spus ca nu-i mai stie numele. Asta dupa ce c-o striga de zeci de ori pe zi, pe nume. Deh, ce sa-i faci? Grele si batranetele astea!!! Mai tarziu, m-a strigat din nou, si mi-a spus sa-i cumpar o pereche de papuci, ca-mi da o holda... -Bine, daca e asa, iti cumpar in fiecare saptamana o pereche, si-mi dai cate o holda, i-am raspuns. -No, cum sa-ti dau, ca trebuie sa le dau si celorlati, si n-am atatea, mi-a raspuns ea.... Nu stie ca noi am impartit de mult timp holdele ei...

De cele mai multe ori, trecem nepasatori pentru altii, mai napastuiti ca noi...

Dacă va iubiţi mamele, ascultaţi această cântare! Sigur că veţi fi sensibilizaţi. Nu e timp mai minunat/bis Ca vremea copilariei. Lângă mama alintat/bis Si la masa bucuriei! Mamă bună, mama mea, Alinare-n clipa grea, Mama mea, mama mea! Tu esti darul minunat, Insuşi Domnul mi te-a dat, El să fie lăudat! Astazi, mamă îţi aduc, Astazi, mama iti aduc Flori si lacrimi de iubire. Pentru tot ce ai facut,/bis O adânca mulţumire! Mamă,tu mi-ai fost mereu Stâlp puternic de-ancorare. Si mi-ai aratăt in greu Dragoste nespus de mare... Ochi de mama, ochi miloşi O, ce binecuvântare...

Când negrii nori te împresoară, Să ştii, cu El, povoara-i uşoară! Când nicio izbândă nu mai găseşti, Roagă-te, şi răspuns primeşti! Nimic pe Lume nu-i mai minunat, Decât să-L ai pe Isus aliat...