Ma gandesc adesea ca viata este atat de scurta, efemera, si noi, oamenii, in loc s-o traim in bucurii si intelegere, facem tot posibilul sa ne enervam unii pe altii, sa stam suparati, sa nu ne bucuram de partasie, sa lasam ca "soarele sa apuna" peste supararile si nemultumirile noastre.
De 20 de ani astept o anumita schimbare de atitudine in viata unei persoane dragi mie, si ea nu se mai intampla.
Poate ca-mi va fi dat sa plec in mormant cu aceasta neimplinire a mea.
Totusi, eu ma rog pentru fiinta respectiva, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat rau, si sper. Speranta moare ultima? Nu cred! Ea este o floare rara, atat de greu de gasit in anumite gradini, printre care, si in a mea...
Comentarii