O intamplare...

Cand am ajuns la mami, primul lucru cu care m-a intampinat a fost acela ca trebuie sa-mi spuna ce-a mai visat.
Am rugat-o sa-mi dea putin ragaz sa dau cainelui, pisicilor si gainilor de mancare, deoarece ma intampina toate de la poarta-mai putin gainile-care-mi cunosc masina si trebuie sa le dau atentia necesara, dupa aceea sa ma ocup de mami.
Mi-a povestit despre o femeie care avea multe guri de hranit si fiecaruia-i dadea bucatica care i se cuvenea.
Ce s-a gandit femeia? Daca ar muri unul dintre copii, ea ar avea mai mult pentru ea. I s-a indeplinit dorinta. A murit un copil, dar si portia lui de mancare s-a dus.
Concluzia mamei e ca atat bunica mea, mama ei, cat si ea, nu s-au gandit vreodata sa le moara vreun copil ca sa aibe (corect-sa aibă) ele mai mult pentru indestularea proprie.
Cu aceasta ocazie, vreau sa amintesc ca mama ne dadea noua partile bune dintr-un pui, iar ea manca, de multe ori, ghearele, gatul sau capul puiului.
Mi-a spus ca cea mai mare fericire pentru ea e atunci cand ne vede pe toti pe langa casa parinteasca.
Dumnezeu sa ne-o tina înca ani multi!

Editare:
PS:corectarea de mai sus apartine fratelui meu, Steve.
Dupa ce a murit tatal meu, la succesiune, nu am fost de acord ca sa mosteneasca un singur frate, chiar daca ar fi meritat cu prisosinta acest lucru, ci toti cei 7 copii ai ei au moștenit totul, spre marea ei bucurie. Mama ne iubea in mod egal pe toti. Poate de aceea ne intelegem asa de bine intre noi.