Familia mea a dat bataie de cap vecinilor invidiosi si carcotasi. Cand eram eu mica, imi otravea zilele o vecina pe motiv ca mama mea avea multi copii, ca nu se mai opreste... Cand am crescut mari, frumosi si inteligenti, ca de ce reusim noi pe la scoli, ca sigur parintii mei dau o gramada de bani sa intram noi pe la facultati... Acum, cand suntem la casele noastre, ii macina grija ca de ce ne intelegem asa de bine, de ce mama nu a lasat un mostenitor, ci 7-adica toti copiii ei mostenesc, in mod egal, totul. Si uite asa, suntem o vesnica "problema" pentru vecinii nostri, si, nu numai, ca de ce nu-i rau, cand totul e bine.

Aceasta fotografie a fost facuta la nunta fratelui meu, Petrica. Eram cu totii tineri, plini de viata, cu sperante si optimisti. Copilasii maruntei, acum, sunt la casele lor si au si ei proprii copii.

Un coltisor foarte drag mie, camera nepotului meu.

Fratele meu, Petrica, este cel mai tanar dintre cei 4 baieti ai mamei mele si este daruit de Dumnezeu cu darul previziunilor. El duce o viata foarte curata din punct de vedere spiritual si fizic.

Aceasta poza este facuta de Raul, nepotul meu, si cred ca locul se numeste "Canipi", deoarece, aici, femeile, pe vremuri, melitau canepa.

Casa mea natala se afla intr-un loc minunaat, la poalele dealului Omeag si vis-a-vis de Dealul Dos.

O ulita situata in satul meu natal, aproape de casa mea.

De 6 ani, mama sta pe pat, bolnava.

Amintiri dragi de la o fiinta iubita, verisoara mea, care e departe, departe de mine. "Draga mea, Sunt fericita ca ati putut fi impreuna de sfintele sarbatori. Nimic nu este mai bine si frumos decat sa fie familia impreuna. Ma bucur de prezenta lui Stafan si familia lui la matusa. Asemenea ocazii sunt rare si ele nu vor fi uitate de cei care le-au petrecut. Imi pare rau ca nu am fost si eu acolo pentru a o mai vedea o data pe matusa, dar nu disper, stiu ca ma va asteptata pentru ca doresc, si nici o dorinta nu a fost neascultata de Domnul meu bun pe care il iubesc si care niciodata ne m-a lasat de rusine si fara a primi raspuns. Imi doresc foarte mult sa ma duc si pana la Varmaga, imi este dor sa revad meleagurile copilariei mele pe care mi le amintesc ca si cand s-au petrecut ieri. Imi amintesc foarte clar de nunta matusii Sabina.Eu atunci am avut 7 ani. Imi amintesc si cand te-am vazut pe tine prima data. Fetele gemene nu le-am vazut, nu stiu exact daca au murit sau le-a nascut...

In fiecare an, de Paste, mai ales, vreau s-o fac fericita pe scumpa mea maicuta, asa ca-mi petrec dimineata de Inviere cu ea. Cantam cantecele legate de patimile si suferintele Mantuitorului, si, de fiecare data, sunt uimita cum o femeie la varsta ei tine mine cu sfintenie cuvintele si melodiile, si, pe de alta parte, incurca pe membrii familiei intre ei. Este cea mai scumpa fiinta din lume, pe care o iubesc nespus. Doamne, ajuta-mi sa sarbatoresc, si de aici incolo, cat mai multe sarbatori de Paste cu scumpica mea! Adrian Paunescu-Ruga pentru parinti Stefan Hrusca-Ruga pentru parinti

Nu mai de mult decat acum vreo suta si ceva de ani, oamenii nu aveau ceasuri ca sa-si socoteasca minutele si secundele, si poate ca era mai bine, fiindca nu era o adevarata batalie cu timpul. Mama imi povestea deunazi de bunica ei, care a trebuit sa mearga la oras sa-si plateasca rata la banca-la "coasa". A crezut ca e dis-de-dimineata, si a plecat pe jos, cale de vreo 15 km, de satul ei. Numai ca, ajungand la brod-podul plutitor peste Mures, era doar 12 noaptea, si brudarul, somnoros, s-a intrebat cine il deranjeaza la acea ora din noapte, cand somnul e atat de dulce!? Strabunica mea i-a povestit omului despre incurcatura produsa, si, el, cumsecade, a invitat-o sa se aseze pe un scaun, sa astepte, pana s-o face ziua, ca s-o treaca dincolo cu brodul. Si asa, sarmana mea strabunica a trait o aventura datorata pardalnicului de ornitorinc-cocosul!

Ieri, am fost la mami si mi-a povestit despre bunicul si bunica ei. Spunea ca bunicul ei ar fi avut "crasma"-birt. S-a imprumutat de la "coasa"-banca, ca sa-l cumpere. Numai ca, la un moment dat, in ajunul Anului Nou, si-a pierdut mana dreapta din cauza c-a puscat cu o "picsa", o cutie in care a pus carbit, si s-a accidentat. Nu mai putea sa treaca pe "raboj" clientii care veneau la bar, zice mami, si , in cele din urma, a dat faliment. Cum banii trebuiau dati la banca, si el cu strabunica, nemaiavand posibilitatea sa-si plateasca creditul, au venit cei de la banca si i-au confiscat averea. M-a impresionat solidaritatea rudeniilor, care au venit fiecare cu cate ceva:"pece"-carne de porc, oua, faina si i-au adus strabunicii mele. Ea, de suparata, cand manca le uda cu lacrimi. Aceasta este povestea unei femei de 87 de ani, despre bunica ei, si nu stiu cat e realitate sau fictiune, dar, draga de ea, povestea cu atata seninatate, incat eu a...

Inca putin, si vacanta bate la usa!

Am primit un mail de la o verisoara tare scumpa mie, Cornelia , care-si aminteste de vremurile copilariei ei, in tara, alaturi de bunica mea materna si de mamicuta mea, care a fost si este preferata ei, dintre matusi. Ea locuieste in State, si sper sa nu se supere ca postez acest mail. "Ma bucur de vestile primte! Am aflat de fiecare cate ceva, dar cel mai mult ma bucur de vestile bune primite despre matusa mea draga, pe care nu o pot uita, si-mi aminteste foarte mult de timpul petrecut la Varmaga, impreuna cu bunica Lina, care a fost o bunatate de bunica . Ea nu stia sa citeasca, dar spunea versetele din Biblie si citatele pe de rost. Imi amintesc ca eu nu vroiam sa dorm cu ea, spunindu-i ca nu vreau sa fiu sbarcita la fata ca ea. Matusa si buna radeau, pentru ca nu aveam decat doi ani. Bunica nu se supara, desi eram obraznica, dar o iubeam foarte mult. Imi amintesc cum buna vroia sa o protejeze pe matusa, ca sa nu doarma cu mine, pentru ca nu se odihnea bine si ma muta in pa...

,,Când eşti lovit, poţi oare Duşmanului să-i ceri iertare?'' Asta am făcut şi am putut ! Nu credeam vreodată că am să reuşesc acest lucru ! Când eram mică, apoi, adolescentă, nu mi-aş fi cerut iertare de la cineva pentru lumea întreagă ! Zile întregi, stăteam posacă, întristată, interiorizată, bolnavă de supărare. Chiar dacă în sufletul meu iertam, nu puteam să arăt asta. Aveam o sensibilitate maladivă, un orgoliu excesiv. Aceasta perioada a trecut de mult timp, si acum ma simt fericita si sanatoasa.