Acesta este Raul, nepotul meu, care trebuie sa ma "suporte", si eu, pe el. Zi de zi, el este departe de mamicuta lui, si astfel, ma are pe mine, "lupul" cel rau.

Deşi aveam doar doi ani şi jumătate, îl legănam pe Iosif, fratele meu, apoi îl acopeream pe ochi cu un batic roşu, ca să nu-l pişte muştele, şi, apoi, mergeam la varniţă, la tata. Şi aşa se derula copilăria mea, începând, chiar de atunci, să am responsabilităţi în gospodărie.

Era prin '58. Mi-amintesc ca mama ma trimitea in orasul cel mai apropiat, Simeria, la vreo 7 km, ca sa cumpar paine. Trebuia sa stau la cozi interminabile, pentru un sfert de paine neagra. Ne asezam de mai multe ori la coada, ca sa aducem acasa paine pentru intreaga familie. De cele mai multe ori, mancam malai, facut in cuptor-"ler"-, in tava de prajituri. Era foarte gustos, mai ales cu lapte, si avea o culoare minunata, numai ca la scoala, nu-mi puteam lua pachetel cu malai, si, atunci, mergeam, fara. Si totusi, ce zile binecuvantate in sanul familiei mele, unde era armonie, intelegere, buna-dispozitie, date de atmosfera creata de parintii nostri, care nu se certau in fata noastra, nu se injurau, ci-L chemau permanent pe Dumnezeu in mijlocul familiei lor, si-I cereau binecuvantarea peste copiii lor. Unde sunt acele vremuri binecuvantate!?

Dumnezeu inca nu mi-a daruit mie nepoti de la copilasii mei. Sa fiu oare pedepsita, fiindca am cam criticat-o pe mami ca avea prea multi copii? Vezi articolul: Triste amintiri

Dadi este cel care ne-a reprezentat la botezul micutei Andreia, fetita Cosminei, nepoata mea de frate. El este primul din dreapta-plan apropiat, iar cel din planul indepartat, dreapta, este fratele meu, nascut in aceeasi zi si luna cu mine. Edi t: Fiul meu este primul din stanga. E vesnic cu tigara in mana, ceea ce ma supara nespus de mult! Hai, ca iar am gresit cele doua planuri :stanga-dreapta, care a dus la confuzii. Cel din dreapta este sotul surorii mele mai mici.

Oare de ce atunci, cand crezi ca-ti merge bine, apar ingrijorarile, intr-un fel sau altul? Daca n-am avea pe Dumnezeu in inima si-n gand, am capitula de la primele incercari. Nu-i de mirare ca atatia oameni, ajunsi la disperare, isi pun capat zilelor. "Lasa-ti povara in mana Celui ce-o poate purta", spune cantarea.... http://disa-amestecate.blogspot.com/2008/12/lasa-ti-povoara-vali-pentea-sava.html  

"Dans l’Union européenne, un mariage se casse chaque 30 secondes". In Uniunea Europeana, o casatorie se destrama la fiecare 30 de secunde. Vezi mai multe: forumevangelisation

Ce rol joacă soarta în viaţa noastră, a muritorilor! Oare este totul planificat de la început în contabilitatea nevăzută a Destinului ? Chiar cu atâta precizie matematică sunt proiectate firele nevăzute ale Hazardului implacabil ? Liberul nostru arbitru poate, oare, interveni ? Eu cred că, nu ! Cert este că, într-o zi, la şcoală, o colegă mă ia deoparte şi îmi spune, după ce mă roagă insistent să nu mă supăr, că este vorba de fiul meu, Oleg, care este mare jucător de poker, aşa cum a aflat ea de la fiul ei, şi că joacă în timpul pauzelor, pe la toaletă, ba chiar, este admirat de colegi şi cunoscuţi pentru măiestria lui în ale jocului acestuia blestemat, care avea să devină coşmarul meu şi al familiei mele, şi o sursă diabolică a subţierii veniturilor noastre şi a sărăciei acestui copil. Am făcut eu pe eroina, spunând că nu-i nimic, că îi mulţumesc, că mi-a spus, şi alte asemenea ,,bravuri'' care se mimează, în astfel de cazuri, dar numai sufleţelul meu ştia prin ce chinuri trec...

Aici, ne scaldam noi cand eram mici, dar acest loc ne dadea si fiori, fiindca se spunea ca e un loc plin cu serpi. Aceste lighioane nu mi-au fost simpatice niciodata, ba dimpotriva, aveam o teama viscerala fata de ele. Totusi, de acest loc, se leaga multe amintiri placute, si, astazi, cand merg la parinti, imi place sa dau o fuga la "Betoane".

Raul este cel care-mi "mananca" mie zilele, iar eu sunt femeia cicalitoare din viata lui. Ce sa-i faci? Rau pe rau se scoate...

Familia este darul cel mai de preţ dăruit oamenilor, pe această planetă, de către Cel Atotputernic. Nimic nu se compară cu o atmosferă de pace, liniste, înţelegere, convieţuire paşnică între toţi membrii familiei. Cu puţin efort din partea tuturor, ar putea fi raiul pe Pământ în orice familie. Să nu ştii ce este teama de părinţi, să nu existe invidii, ranchiuă, violenţe între fraţi, nici când sunt mici, nici la maturitatea fiecăruia. Să trăiască toţi în unitatea care o dau dragostea, îndeluga-răbdare, armonia, ar fi idealul care ar fi destul de uşor de atins, dacă ar exista mai multă preocupare din partea tuturor. Părinţii nu trebuie să favorizeze pe niciunul dintre copii, nici material, nici afectiv. Altfel, se ajunge la conflicte de tot felul, ură, invidie, certuri, discordie, crime, incest. Trebuie să Îi mulţumim zilnic Tatălui Ceresc pentru părinţii din care ne tragem, pentru fraţii pe care îi avem, pentru copiii pe care ni i-a dat, fie buni, fie răi. Să trăim frumos cu speranţa că...

Acum ceva timp, am scris o carte despre familia mea, ale carei randuri au fost, la inceput, niste mazgaleli intr-o agenda, unde-mi tineam jurnalul. Mai tarziu, am transcris si facut adaugiri pe computer, si asa mi-a venit ideea sa public aceste ganduri, pentru a face o bucurie alor mei. Astazi, spre surprinderea mea, am primit un mail de la rudeniile unei verisoare ale mele, care avea cartea si a fost citita si de peroanele mentionate. M-am bucurat nespus ca s-au regasit si ei in intamplarile descrise, si si-au manifestat bucuria in paginile care urmeaza. "Draga mea, Am in fata mea cartea "Radacini" care a fost citita si rascitita de Cornelia, verisoara ta, si la indemnul ei, de a-i cunoaste mai indeaproape familia, am citit-o si eu. Iti comunic pe aceasta cale ca imi este greu sa astern pe hirtie tot ce mi-a lasat in minte firul amintirilor tale prezente in aceasta carte. Ele au valoarea unui sir de perle asezate pe un fir de aur.Numai crestinul nascut din nou in satul ...