Un monstru...

Şi pe vremea copilariei mele existau inundaţii catastrofale care mi-au întunecat copilăria, marcandu-mă pentru toată viaţa!
Astăzi, încă mai am coşmaruri cu o apă tulbure care-mi ia hainele ce le spăl în albia paraului, ce trece prin faţa casei părinteşti...


Doar se întuneca cerul înspre Vărmaga, la noi în sat fiind senin, şi ne trezeam, după puţin timp, cu nişte vâjâituri de ape înspăimântătoare! Se dezlănţuia potopul de ape negre ca smoala, cu lemne groase ca mijlocul unui om, cu animale moarte şi tot soiul de alte lucruri ce sunt prin gospodărie.
Era Valea Vărmăgii, pârâu ce aproape seca în zilele de vară, dar care era apocaliptic, când veneau puhoaiele!  Parcă era un monstru, ce dădea târcoale satului, luându-şi tributul în vieţi de animale.


Inunda satul de multe ori. Intra chiar şi la vecinul nostru, Sabin, în curte, la Găluţ, vecinul de peste vale, la Cocoru. Lua toate punţile de peste pârâu.
Odată, Anuţa lui Găluţ, cea căsătorită cu a lu’ Nişa, era pe puntea Trejii lu’ Curtean, când a venit viitura. Era cu două punţi mai sus de casa lor. Fratele ei, Ionuţ, a văzut când a căzut fata de pe punte, şi a fost înghiţită de apele învolburate. Cu o prezenţă de spirit deosebită, s-a aruncat în apă, s-a sprijinit cu capul de puntea lor, iar când apele au adus-o pe fată la el, a apucat-o cu ambele mâini şi a salvat-o.


A avut zile, sărmana si traieste si astayi, iar fratele ei a murit de cel putin 40 de ani...