Ma gandesc adesea ca viata este atat de scurta, efemera, si noi, oamenii, in loc s-o traim in bucurii si intelegere, facem tot posibilul sa ne enervam unii pe altii, sa stam suparati, sa nu ne bucuram de partasie, sa lasam ca "soarele sa apuna" peste supararile si nemultumirile noastre. De 20 de ani astept o anumita schimbare de atitudine in viata unei persoane dragi mie, si ea nu se mai intampla. Poate ca-mi va fi dat sa plec in mormant cu aceasta neimplinire a mea. Totusi, eu ma rog pentru fiinta respectiva, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat rau, si sper. Speranta moare ultima? Nu cred! Ea este o floare rara, atat de greu de gasit in anumite gradini, printre care, si in a mea...

Ieri a avut loc a doua editie a intalnirii "Fiii satului", in satul meu. Din pacate, vremea nu a fost prielnica, ca si anul trecut. Au fost mai putini sateni, dar, totusi, a fost un prilej pentru multi sa-si revada locurile natale si familiile in care au vazut lumina zilei. Din familia mea, am fost eu cu Dumi,Iucu si Mirela. Ne-am ospatat cu sarmale, pastrav si tort. Poate ca organizatorii vor alege o data varatica, pentru anul urmator.

Asteptam si pe ceilalti membri ai familiei noastre sa faca parte din familia "reala a Domnului Isus".

Nu stiu din ce cauza, poate e de vina luna plina, dar, de cateva zile, sunt in "razboi" cu toata lumea. Ma deranjeaza boschetarii din jurul blocului, care lasa in urma lor doar mizerie, ma agaseaza unii membri ai familiei mele, care nu sunt nici mai buni, nici mai frumosi, nici mai cu capul pe umar, ca alta data, dar acum, parca totul ia proportii incomensurabile. Pentru ca sufar, ca nu am somn, ca sunt permanent dezamagita, mi-am zis ca nu trebuie sa transform eu lumea aceasta imperfecta, ci sa-mi vad de viata mea, sa las resentimentele pe seama celor care nu pot avea un fond bun si uman ca al meu, iar eu sa merg mai departe, fara a mai incerca si a mai spera ca pot schimba ceva sau pe cineva. Doamne, ajuta-ma sa nu ma "otravesc" in mod iremediabil, ci sa las totul in seama Ta!

Ieri, sambata, ar fi fost o zi reusita petrecuta in sanul familiei de la tara, daca... Eu cu Getuta am pregatit masa de pranz, am sapat rondourile de flori si am plantat bulbi de branduse violet, am facut curatnie. Vecinii mei au curatat locul de dincolo de pod, au taiat lemne. Ma bucur de toti cei care au revenit la vechile case parintesti. La izvor, multe masini care faceau coada la apa. De data aceasta, civilizati, isi asteptau randul. Sosita acasa-cam devreme, ce-i drept- bucuria mi-a fost umbrita din cauza unei vecine care plangea de-ti rupea inima de mila, in cauza fiului ei care a inceput sa faca datorii in stanga si-n dreapta, de la cunoscutii ei, ai fiului ei cel mai mic, etc. Mi-a fost mila de ea, temandu-ma sa nu faca un accident cerebral. Deh, ce sa facem, avem probleme cu copiii nostri, cat traim...

Cand aude fratele meu ca eu am scris despre "ultima lucrare", se supara si-mi spune ca la noi, nu se termina niciodata lucrul. Totusi, sambata, a stropit cu pompa, bucataria si sura, pe dinafara, dupa ce, inainte, a facut alte reparatii. Sa speram ca este ultima lucrare in toamna asta...

Sambata, cand am fost la mamicuta mea scumpa, la un moment dat, m-a strigat cu disperare si m-a intrebat daca cei de pe langa ea sunt copiii ei. I-am raspuns ca da, si am inceput, ca de atatea ori, sa repetam numele fiecaruia. Cand a ajuns la numele surorii mele care o ingrijeste, mi-a spus ca nu-i mai stie numele. Asta dupa ce c-o striga de zeci de ori pe zi, pe nume. Deh, ce sa-i faci? Grele si batranetele astea!!! Mai tarziu, m-a strigat din nou, si mi-a spus sa-i cumpar o pereche de papuci, ca-mi da o holda... -Bine, daca e asa, iti cumpar in fiecare saptamana o pereche, si-mi dai cate o holda, i-am raspuns. -No, cum sa-ti dau, ca trebuie sa le dau si celorlati, si n-am atatea, mi-a raspuns ea.... Nu stie ca noi am impartit de mult timp holdele ei...

De cele mai multe ori, trecem nepasatori pentru altii, mai napastuiti ca noi...

Dacă va iubiţi mamele, ascultaţi această cântare! Sigur că veţi fi sensibilizaţi. Nu e timp mai minunat/bis Ca vremea copilariei. Lângă mama alintat/bis Si la masa bucuriei! Mamă bună, mama mea, Alinare-n clipa grea, Mama mea, mama mea! Tu esti darul minunat, Insuşi Domnul mi te-a dat, El să fie lăudat! Astazi, mamă îţi aduc, Astazi, mama iti aduc Flori si lacrimi de iubire. Pentru tot ce ai facut,/bis O adânca mulţumire! Mamă,tu mi-ai fost mereu Stâlp puternic de-ancorare. Si mi-ai aratăt in greu Dragoste nespus de mare... Ochi de mama, ochi miloşi O, ce binecuvântare...

Când negrii nori te împresoară, Să ştii, cu El, povoara-i uşoară! Când nicio izbândă nu mai găseşti, Roagă-te, şi răspuns primeşti! Nimic pe Lume nu-i mai minunat, Decât să-L ai pe Isus aliat...

tablete de morfina. O blogerita, care a trecut in lumea celor vesnice, facea un joc de cuvinte, intrebandu-se, pe cand la mort fine? Ati inteles aluzia facuta! M-a impresionat aceasta postare a unei fiinte care stia ca zilele ei sunt numarate, si moartea nu era departe. Sursa:  http://marielhs.blogspot.com/

http://disa-amestecate.blogspot.com/2010/10/ce-am-simtit-ieri.html La postul meu de mai sus, referitor la mitingul de miercuri, am primit reactia dura a doua comentatoare. Asa-mi trebuie, daca ma bag in politica. Cine ma cunoaste, stie ca nu sunt o imbuibata, dar imi place sa fiu sincera si corecta in aprecierea situatiei reale din tara mea. Nu sunt nici o persoana usor de dus de nas. Intr-un cuvant, nu sunt naiva, incat sa inghit tot ceea ce mi se spune. Imi place sa cantaresc cu propria-mi judecata. Sa auzim de bine, si da, Doamne, sa avem din plin, cele spirituale si apoi, cele materialicesti!

Cand m-am intors din statiune, totul era trist si parasit. Multe din flori au fost atinse de bruma si inghet si s-au ofilit. Vita salbatica, lasata cu un colorit rosu aprins, nu mai avea nicio frunza. Dezolante imagini, care m-au facut sa traiesc un sentiment de neputinta in fata acestor fenomene. Pana mai ieri, totul mustea de viata, iar acum, totul e mort. In natura si suflet. Am meditat la efemeritatea lucrurilor pe acest pamant...

Dedic aceasta cantare scumpei mele cumnate, Lenuta. Mi-ar placea sa simta si ea bucuria pe care o traiesc eu , ascultand aceasta cantare...

Mami confunda visul cu realitatea. Deunazi, ne-a spus c-a visat ca i s-a intors "omul ei" de pe front, dar nu mai stie cum il cheama. Dupa multe insistente ale mele, si conexiuni pe care le-am facut cu numele unui frate de-al meu, plecat in strainatate, si-a amintit numele tatalui meu. Imi pare rau ca nu sunt mai mult cu ea, ca sa mai exersam, pentru a reusi s-o fac sa distinga intre oniric si realitate.

Iata ce marturisire am gasit printre postarile mele nefinalizate: Mentionez ca face parte din cartea "Radacini". Ma intreb:oare sunt eu o credincioasa cu adevarat? "Şi în această privinţă, a credinţei, s-a dat o luptă în inima şi mintea mea. Îmi plăcea programul religios, din zilele de duminică, şi nu numai. Participam, împreună cu părinţii mei, la acea comuniune cu Fiinţa Divină, pe de o parte, iar pe de alta, sufeream că nu sunt şi părinţii mei ca toţi cei din jurul lor, că se lasă călcaţi în picioare de semenii lor, chiar dacă aveau dreptate. Ei  mai bine ar fi suferit o pagubă, numai să nu se certe cu nimeni. Poate, de aceea am devenit destul de colţuroasă cu cei din jurul meu, căutând să fac dreptate şi certându-mă în locul părinţilor. Când am mers la şcoală, trăiam cu o continuă teamă, să nu afle colegii mei că fac parte dintr-o familie de credincioşi şi am fraţi mulţi".

Pe malul paraului.

M-am intors... Vedeti mai sus cate ceva despre locul pe unde-am fost zilele trecute.... Ma bucur ca sunt acasa!

Mi-au placut aceaste versuri gasite  blog ,in special, metafora verii-" l’été"-  in doliu. Doar coloritul frunzelor imi place din acest anotimp.   "C’est octobre que l’on accueille De l’été faisons le deuil Et surtout ayons bon œil Pour admirer la couleur des feuilles".

E sigur! Am biletele! Voi pleca in statiune. Nu prea ma indur, ca tare bine e acasa... Va voi povesti la intoarcere, sau, poate, cine stie, gasesc pe acolo vreun internet... Nu mai car si leptopul, asa cum intentionam la inceput... Pupici, pupici! Multi!

Aceasta cantare o dedic, in mod special, celor doua fiinte sensibile din familia mea: fiului meu si fratelui meu, Steve. Ei au mostenit sensibilitatea de la tatal meu. Domnul sa lucreze la inima lor!

O atmosfera incendiara in Biserica din Toflea. Asa se bucura "copiii Domnului".

La tara este atat de multa munca, incat ametesti. Nu poti sa stai o clipa. Daca nu esti nesimtit/a, bineinteles. Tot timpul e ceva de facut. Noi ne adunam cam multi in zilele de la sfarsitul saptamanii, si da-i si dai, munca si iar munca... Mancare, spalat de vase, cu duiumul, curatenie. Astazi, fratele meu a toaletat copacii din jurul casei, din via de sus,. Apoi, i-a taiat cu drujba, a aranjat lemnele. Noroc ca au ajutat si cei doi nepoti ai lui. Mai cu putina tragere de inima, la inceput, dar, pana la urma, s-au mobilizat. Eu cu sora mea ne-am simtit epuizate, la un moment dat. Ea a pus si muraturi, a facut mancare. Eu, cu spalatul vaselor, cu maturatul, cu ingrijirea mamicutii mele. Seara, ne-am intors acasa, sleiti de puteri. Sotul meu a fost pe post de fochist. A facut o asa caldura in camera de oaspeti, incat era sa-i gasesc fara suflare, din cauza caldurii excesive. Sa aveti un week-end placut, toti cititorii mei!

De l'amour à la mort il n'y avait qu'un pas Et l'amour l'a franchi qui peut dire pourquoi Qui peut dire comment il a mis une proie Sur nos rêves d'amants décrétant l'amour Hors la loi Plus le mal se répand plus le diable est heureux Sur ces agissements Dieu a fermé les yeux Le destin et la mort ont pactisé un jour Depuis le mal dévore et la vie et l'amour Amour amer Amants à mort À vos enfers Feu dans le corps Amour amer Et le coeur s'est gelé le corps a pris peur Et le sang pollué a perdu sa couleur Les amoureux non plus de raison de rêver L'insouciance a vécu il faut toujours se préserver L'aventure d'un soir devient jeu dangereux Et nous fait entrevoir les lendemains de feu Le mal qui va et court rend les amants craintifs En ces temps où l'amour semble un acte fautif Amour amer Amants à mort À vos enfers Feu dans le corps Amour amer L'amour devait bâtir pour nous des lendemains Et la science gué...

Nu am mai fost la mormantul tatalui meu, de la inmormantarea lui. Acum multi ani... Atunci, era sa-l urmez si eu. Mi s-a pus un nod in gat, incat nu mai puteam respira. De atunci, m-am ferit sa mai repet experienta. Spre rusinea noastra, nu am mai fost pe acolo, lasandu-l in paragina... Ieri, impreuna cu fiul meu, ne-am dus... Am curatat locul de buruieni. Fiul meu! Am sapat, am plantat flori care vor rezista intemperiilor si inghetului. Cu tristete, spun ca nu am mai simtit starile de care ma temeam. Am fost insensibila, la fel ca in  orice loc unde as fi sapat. Am povestit cu fiul meu despre "opuca" lui, asa cum ii spunea el bunicului sau. Mi-a spus ca si el are aceleasi trairi. Cand scriu, plang...

Lasa-ti povoara-Vali Pentea Sava Cand sunt trista, si problemele ma coplesesc, ascult aceasta cantare.

Un om pe care-l admir pentru modestia si indarjirea cu care a razbit in viata. Yesterday All my troubles seemed so far away Now it looks as though they're here to stay Oh, I believe In yesterday Suddenly I'm not half the man I used to be There's a shadow hanging over me Oh, yesterday Came suddenly Why she Had to go I don't know She wouldn't say I said Something wrong now I long For yesterday Yesterday Love was such an easy game to play Now I need a place to hide away Oh, I believe In yesterday Ieri Toate necazurile mele păreau atât de departe. Acum, se pare că ele sunt aici pentru a rămâne. Oh , eu cred în urmă cu brusc Eu nu sunt omul care sa am doar jumătatati   pentru a fi. E o umbră agățat a de mine. Oh , ieri a venit dintr-o dată de ce ea? A trebuit sa merg, eu nu știu Ea nu ar spune I-am spus E ceva în neregulă , acum, am timp pentru ieri ieri Iubirea a fost un astfel de joc ușor de jucat Acum am nevoi...

Un moment de liniste, in mijlocul naturii, pentru mezinul familiei mele.

Cativa dintre membrii familiei mele, reuniti. In plan apropiat, Dumi, eu, Steve-pe scaun-, Pit, in picioare.