Urasc violenta, de orice natura ar fi-asupra copiilor, asupra femeilor, a
animalelor-dar nu pot sa nu spun ca, de multe ori, femeia, cu lipsa ei de tact,
nu aduce violenta in familie, asa cum vantul aduce ploaia. Prin ceea ce afirm,
stiu ca voi atrage comentariile negative ale unora, dar tot ceea ce va spun este
din experienta familiei mele, a vecinilor, a ceea ce vad in Media. Sfanta
Scriptura recomanda sotiilor sa fie supuse sotilor, dar si lor -sotilor- le porunceste sa-si iubeasca sotiile. Credeti ca e la intamplare aceasta recomandare
sau a izvorat dintr-un misoginism excesiv? Categoric, nu! TOATE INVATAMINTELE
DECURG DIN EXPERIENTA DE MILENII A OMENIRII.
Mama mea, care lucra si ea cot la
cot cu tatal meu, si acasa isi crestea copiii, nu-l astepta niciodata fara
mancare, fara casa curata, haine spalate, pe motiv ca si ea a fost la lucru
campului alaturi de el. Nu-l contrazicea in prezenta noastra, nu ne dadea noua
dreptate in detrimentul lui. Daca tata, dragul de el, era mai neindemanatic in
unele lucruri, ea-l seconda cu rabdare, in tot ceea ce facea, si nu-l apostrofa
ca e neindemanatic, tantalau, "cap patrat", cum mai aud pe la unele emisiuni, la
care participa sotii care nu mai prididesc sa-si critice sotul sau concubinul.
Armonia in familie se pastreaza cu greutate, dar nu e imposibil. Bine, daca-ti
place sa-ti transformi caminul in iad, atunci, nu vei actiona cum a facut mama
mea, dar fiecare ar trebui sa tinda in a face din ambientul sau familial un colt
de rai... Acestea sunt doar cateva observatii in legatura cu acest "film" care e
viata http://disa-amestecate.blogspot.com/feeds/posts/default
http://disa-naivitate.blogspot.com/feeds/posts/default
Comentarii