Ca azi, draga mea mămică a trecut in nefiinta. Ar fi implinit 96 de ani. Din păcate, Domnul a zis că e destul şi trebuie să vină în odihna Lui veşnică. A trait pana la venerabila varsta de 93 de ani. Pentru noi, copiii ei, nu a fost indeajuns. Îmi lipseşte atât de mult! Sâmbătă, am fost acasă, şi m-am aşezat în patul ei. Imi imaginam cum ne vedea ea, cum ne urmărea cu privirea prin casă. Ne iubea atât de mult! Mă simt bine în casa părintească, dar îmi lipseşte totuşi ceva. Mama mea draga! Mi-amintesc cum îi repetam adesea c-o iubesc, iar ea îmi spunea că dac-o iubesc, şi ea mă iubeşte mult, mult, mult. Apoi, îmi săruta, de mai multe ori, mâinile. Mă întreb cum unii copii simt o povoră pe umeri când e vorba să-şi îngrijească şi iubească părinţii. Noi ne-am iubit pe ai noştri, cu disperare. Sunt sigură că şi copiii mei mă iubesc la fel, pe mine şi pe tatăl lor, care a plecat si el la Tatal Ceresc.  Doamne, odihneşte-i în pace pe dragii mei părinţi şi pe toate neamurile mele, materne ...