Astăzi, se împlinesc 47 de ani, de la bucuria deplina pe care am simtit-o la venirea pe lume a primului meu copil. Împrejurările au fost de asa natura ca nu m-am bucurat cand am aflat ca voi fi mama, dar, ca o compensație pentru asta, dupa naștere, am fost cea mai grijulie si iubitoare mama! Toata ziua, la serviciu, nu vorbeam decat despre el. Colegele mele, care au devenit, la randul lor, mame, mi-au mărturisit ca niciodata nu au cunoscut acest sentiment, pentru copiii lor, ca cel transmis de mine. Relația mama-fiu a fost cu bune si rele, dar dragostea nemarginita pentru el, si reciproca, a dăinuit fara încetare. Daca mi-e teama, de ideea ca voi părăsi, la un moment dat, aceasta lume, este doar gândindu-ma la suferinta fiului meu pentru aceasta pierdere. M-a moștenit, atat fizic cat si psihic, in cele mai mici amănunte. Doresc sa aiba zile cat mai senine, in continuare, iar eu sa fiu sănătoasa atat cat sa nu devin o povara, la un moment dat, pentru cei dragi ai mei.