Fiul meu cel mare m-a rugat sa mai scriu cate ceva despre tăticul lui, pe care l-a iubit enorm. De cate ori ne întâlnim, isi aduce aminte de el si plânge. Nu doar atat, ci le povestește si celor pe care-i întâlnește, cat de simpatic era tatal sau, desi i-am spus ca oamenii nu sunt interesați de poveștile lui, deoarece fiecare le are pe ale sale. Ca sa-i fac pe plac, deschid o eticheta cu " tata lu' Dadi", unde, din cand in cand, voi prezenta amintiri din viata sotului meu, la batranete, in anii de boala, mai ales. Din poza cu cei trei, cel cu cămașă bleu este tatal lui Dadi.