Incepand cu luna Ianuarie, starea de sanatate a sotului meu s-a degradat. Nu a mai parasit patul, desi am incercat tot ceea ce omeneste a fost posibil. Acum doua saptamani, l-am internat, din cauza unei insuficiente respiratorii, ce necesita punerea la oxigen. Eu credeam ca daca esti in spital, inconjurat de medici, vine si salvarea ta. N-a fost asa, fiindca, daca Dumnezeu zice ca pana aici a fost, se creeaza premize si nu mai scapi. Una dintre aceste circumstante, pentru el, a fost caldura insuportabila din salon, fara aer conditionat, ventilatorul puternic al unui pacient, toate aceste producandu-i, dupa parerea mea, o dubla pneumonie, ce nu a mai raspuns la tratament, si astfel a venit sfarsitul. Eu credeam ca doarme, cum facea adesea, acasa, dupa un timp de nesomn. Respiratia a fost tot mai rara si, intr-un final, s-a oprit. Si uite asa, se duce omul, desi, aparent, zici ca mai are mult de trait. Dumnezeu sa il odihneasca in Imparatia Sa vesnica!