Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2014

La scaldat

Mama...

Aurelia lu' Filip, verişoara tatălui meu

Dorinţa unei mame

Tot ceea ceea ce-şi doreşte o mamă e să -şi vadă copiii fericiţi şi împliniţi. Mamele cu mai mulţi copii, se pare, au rezultate mai bune în a-şi vedea odraslele că se înţeleg, că nu există ranchiună, divergenţe între ei. Nu la fel se întâmplă cu cele care au doar două vlăstare. Aici, în situaţiile cele mai multe, nu sunt aceleaşi rezultate. De ce? Puteţi voi, cititorii mei, să răspundeţi.

O femeie deosebită-Maria Blaj

Verişoara mamei mele, mama lui Adrian, s-a dus la Domnul înaintea mamei mele. Dumnezeu s-o odihnească! Ioan Blaj, cumnatul ei, şi fostul meu director de şcoală, a prezentat acest necrolog la înmormântarea ei. Editare Din păcate, cel care a scris necrologul s-a dus si el, in urma unui accident stupid. A căzut pe o coasta de deal, in timp ce se afla cu nepotul sau pe meleagurile pe care le-a iubit atât de mult. Astfel de oameni nu ar trebui sa treacă in neființa.

Alex

Slabe speranţe....

Zi de zi, clipă de clipă, sperăm să-i facem fericiţi pe cei din jurul nostru. Speranţă deşartă. Cu cât strădania e mai mare, cu atât rezultatul e mai slab. Bine e de cel care nu-şi face iluzii în acest sens.

Te duci copilarie...

De la Steve. TE DUCI, COPILARIE https://www.youtube.com/watch?v=ZvBj9F39RfY De Radu Pietreanu Motto : Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil Aș da orice pe lume să redevin copil Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini Trăiau pe-atunci părinții și rude și vecini Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci Te duci, copilărie, și nu te mai întorci. Nu mai există basme, nici eu nu mai exist Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist S–au inventat claxoane, adio zurgălăi Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi. Un prof ce ne-nvățase cum să plantam stejari A defrișat pădurea vânzând-o pe dolari Cu cât urcam în vârstă ne suntem mai străini Te duci, copilărie, și devenim haini. Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând Sunt doua cruci de piatră și tac pe sub pământ Și mai era și crângul, și-un râu și niște tei Te duci, copilărie, pe toate mi le iei. Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea Fugeau din boltă norii și soarele zâmbea Iar tata orice t

La final de studii

Mă bucur c-a avut ambiţia asta. Niciodată nu-i prea târziu să-ţi realizezi un vis. Felicitări dragului meu, drag!

Retezat

Dacă ai o mamă...

Frumoasa curte!

Lary, un fotomodel?

La Casa Harului

https://www.facebook.com/groups/28512374223/

In Banpotoc

Lacul Cincis

Un pachet de nervi

N-am mai scris nimic despre persoanele dragi din familia mea. Acum, simt nevoia s-o fac pentru a mă descătuşa. Cât aş vrea să-i feresc de enervări, copiii mei le caută cu lumânarea şi-mi transmit şi mie o stare de agitaţie, cu diferenţa că eu am o anumită vârstă şi trec mai greu peste un anumit disconfort emoţional.