Despre neamurile noastre de la Vărmaga

De la Cornelia-precizări...

"Ce vreau eu sa lamuresc cu tine este faptul ca noi nu suntem grad de rudenie cu Podeanu.

O sa incerc sa te ajut sa intelegi, intrucat tu nu ai de unde sa stii, deoarece ai fost prea mica si nu ai ajuns sa locuiesti cu bunica cum am locuit noi, eu si Ena. 

Eu am avut 17 ani cand a murit buna, iar Ena, 20 de ani. Aurica nu prea a fost cu noi mult timp si pentru faptul ca eram destul noi doua. Aurica era mai mica si mai lipita de mama..O sa intelegi perfect de ce nu sunt rudenii...

Tatal unchiului Petru Gherman  a fost casatorit cu Sofia, sora bunicii noastre, si a avut pe unchiul Petru si pe matusa Ghinovela.Cand a avut Sofia 25 de ani, a murit, desi era insarcinata cu cel de-al treilea copil.

Paulina Podeanu, cu necuratul si vrajitorii, i-a luat barbatul pur si simplu, si ea a murit fara sa aiba un diagnostic, fiind o femeie frumoasa si sanatoasa de numai 25 de  ani.Dupa moartea ei, sotul ei a abandonat pe cei doi copii, precum si casa unde au locuit si a plecat la Paulina.

Copiii i-a crescut, asa cum a putut, mama bunicii noastre, Jeler Ileana, străbunica noastră maternă, si au trait in conditii vitrege, neavand un sprijin material din partea tatalui, asa cum este normal.

Strabunica a murit si ea dupa vreo 3 ani, dupa moartea fiicei ei, asa ca acesti copii, stie Dl cum s-au descurcat.

Din datele lui Adrian mi-am descurcat mintea, intrucat multe aspecte mi le-am adus aminte, avand datele inainte, si sunt sigura ca asa este.

Locul pe care il indica Adrian, ca facand lamuriri despre unchiul Vasile (cel din Moldova), spunand ca mai sus de unchiul Simion este casa unde a locuit unchiul Vasile, acesta este locul unde a locuit Unchiul Remus cu matusa Sofica, sora mamelor noastre.

Nu stiu imprejurarile în care au ajuns la ei, intrucat s-ar putea sa fi ramas de la fosta sotie a unchiului Vasile.

Ea a murit in l918 si nu au avut copii sau poate a fost  ruda cu unchiul Remus sau direct de la unchiul Vasile, dupa ce s-au lamurit lucrurile.

Unchiul a ramas in Moldova dupa primul razboi  mondial, iar ei s-au casatorit mai tarziu.

Stiu ca, mai sus de Remus, a locuit fratele vitreg a unchiului Remus, Ioan zis Iovan, casatorit cu Paulina .

Imi aduc aminte de Neamtiu, care locuia mai jos de unchiul Simion, dar nu am stiut niciodata ca acolo, de fapt, a fost a surorii bunicului nostru.

Bunica, daca s-a intors la Domnul, nu ne povestea lucruri pieritoare, la fel ca matusa Sabina, care am insistat să-mi spuna despre matusa Maria, care a murit in Bucuresti.

Mi-a spus ce mi-a spus, apoi s-a uitat la Petrica si I-a spus sa-mi spuna sa nu o mai intreb de lucruri pieritoare.

O iubesc din tot sufletul meu si doresc ca domnul sa-i rasplateasca credinta neclintita in El, cu viata vesnica si cununa nemurii. 

Va iubesc si v-am scris cu lacrimi in ochi pentru voi si pentru cei ce nu mai sunt.

Dupa ce am atatea date reale in fata, nu exista zi în care sa nu ma gandesc la toti cei dragi ai nostri, si sa ma bucur ca avem o familie minunata cu oameni intelepti si frumosi, cu oameni destoinici care au lasat comori sufletesti pentru noi, cei care am ramas. 

Le multumesc si ma rog pentru ei! Atat mai pot face..."

Îi mulţumesc dragei mele verişoare pentru toate aceste precizări, care, de fapt, Adrian este cel care ne-a incitat la această retrospectivă. Fără ajutorul lui nu am fi pornit la acest periplu, în timp, pentru cei care nu mai sunt, dar de care, suntem atât de mândre, atât eu cât şi Cornelia.

Ea are dreptate. Eu aveam vreo 9 ani când a murit bunica Lina şi nu-mi amintesc mai nimic din toate câte a scris ea.

Cu mama mea nu prea am discutat despre aceste lucruri.

Şi eu sunt mândră de toţi aceşti predecesori, atât ai bunicului cât şi ai bunicii.

Dumnezeu să-i odihnească, si le mulţumim c-au existat!