Am plecat la Vărmaga, împreună cu Adrian şi cu soţul meu.
Am urcat pe la Nojag, şi, în varful dealului, am luat-o spre stânga, pentru a ajunge la Lidişoimea. Ce să vă spun? Un loc patriarhal, de toată frumuseţea! Casele, văruite în alb, se profilau la orizont. Vile superbe, construite de curând, dominau peisajul, alături de case tradiţionale.
La tabăra Casa Harului, proprietatea surorii lui Adrian, ne-au întâmpinat vreo 5 câini, care şi ei erau curaţi, blânzi, prietenoşi, nu ca cei întâlniţi prin oraşul meu.De teamă, nu m-am simţit în largul meu, dar, apoi, totul a devenit cât se poate de normal.
De la tabăra, am urcat vreo jumătate de oră, până la actuala casă a lui Adrian, trecând pe lângă casa în care a văzut el lumina zilei.
Ajunşi la destinaţie, dl doctor a făcut imediat focul în şemineul recent construit, ne-a adus pe masă toate bucatele pe care le avea în casă, şi ne-am ospătat copios. Am ieşit, după aceea, în curte unde ne-am depănat amintirile despre cei dragi.
Şi mâine e o zi, aşa că vă las până la o nouă postare...
Am urcat pe la Nojag, şi, în varful dealului, am luat-o spre stânga, pentru a ajunge la Lidişoimea. Ce să vă spun? Un loc patriarhal, de toată frumuseţea! Casele, văruite în alb, se profilau la orizont. Vile superbe, construite de curând, dominau peisajul, alături de case tradiţionale.
La tabăra Casa Harului, proprietatea surorii lui Adrian, ne-au întâmpinat vreo 5 câini, care şi ei erau curaţi, blânzi, prietenoşi, nu ca cei întâlniţi prin oraşul meu.De teamă, nu m-am simţit în largul meu, dar, apoi, totul a devenit cât se poate de normal.
De la tabăra, am urcat vreo jumătate de oră, până la actuala casă a lui Adrian, trecând pe lângă casa în care a văzut el lumina zilei.
Ajunşi la destinaţie, dl doctor a făcut imediat focul în şemineul recent construit, ne-a adus pe masă toate bucatele pe care le avea în casă, şi ne-am ospătat copios. Am ieşit, după aceea, în curte unde ne-am depănat amintirile despre cei dragi.
Şi mâine e o zi, aşa că vă las până la o nouă postare...
Comentarii