Noi precizări despre bunicii mei maternali

Dac-ar mai putea mama mea să vorbească, multe aş întreba-o eu acum despre familia ei.
Iată ce-am mai aflat de la Cornelia. Deşi unele lucruri nu ne fac cinste, trebuie să prezentăm realitatea aşa cum a fost. Dumnezeu să-i odihnească pe bunicii mei, în pacea Sa eternă! Sunt recunoascătoare că, prin ei, suntem şi noi pe Lume.
Iată ce-am aflat, de la verişoara mea, Cornelia.

" ... îmi amintesc de timpul cand eu am fost acolo si am vazut-o in fiecare zi pe bunica mea

care trăia impreună cu matusa Sabina in casa parinteasca, inainte de-a se casatori. Imi amintesc exact cand a venit unchiul Ion in peţite si era si Ena cu mine, la Varmaga.

Bunica mea, intr-adevar, nu a avut carte. Cand am intrebat-o de ce nu s-a dus la scoala, ea ne-a spus ca a fost adoptata de Truca, care era fratele mamei ei (deci tot Jeler), si ei nu au dat-o la scoala. Bunica a devenit bogata, pe numele ei fiind toata averea lor. Imi amintesc perfect cum ea invata sa citeasca si a reusit sa citeasca Biblia in fiecare zi, dupa ce s-a pocait.Asta inseamna ca nu era darza si energica cu initiative daca nu era   desteapta.

Ea gatea foarte bine si matusa o iubea foarte mult si ea pe matusa.Imi amintesc regretul

ei ca nu a tinut pe matusa Sabina langa ea si ca a dat-o nora. Precizez eu că totul nu e la întâmplare. Aşa a fost scris în Cartea vieţii, ca mama să fie cu tatăl meu.

Soţia pe care a luat-o unchiul Iosif-Sâvuc- nu era prea dupa placul bunicii, intrucat nu era dintr-o familie cunoscuta, ci din Bârsău, un sat de pe acolo. Nu prea a putut da mult la copii , deoarece nu prea avea ce da, fiind limitata intelectual....

Ceea ce vreau sa-ti amitesc despre buna este faptul ca ea nu vorbea despre rudele lui mosu, intrucat el nu a fost perfect in ceea ce o priveste. Tu stiai ca fuma numai ,dar bunica spunea

ca ii placea sa joace carti, astfel ca nu au prosperat, ramanand numai in averea ei, care niciodata nu

a pus-o si pe el.

Mergea sa joace carti la Beanga (mama lui Angheluc), unde isi pierdeau noptile barbatii din sat, de rea- credinta, si, printre ei, era si bunicul.

Beanga era o femeie decazuta, intrucat fuma si arata ca o vrajitoare. Mi-o amintesc clar si imi amintesc si respingerea bunicii fata de ea.

Ceea ce este totusi o bucurie e faptul ca Anghel s-a botezat dupa moartea mamei lui, si i-a dezaprobat  trairea.

Iti scriu aceste amanunte in ideea ca poate te vor ajuta in munca ta pentru a cunoaste trecutul si a

afla despre cei care nu mai sunt. Poate maine nu mai sunt nici eu si nu mai ai de unde afla. Te sarut!"

Acum, pot să-mi dau mai bine seama de zestrea genetică a unei familii. De multe ori, ne întrebăm de ce anumite lucruri, dar, probabil, în negura vremii, în familia din care ne tragem, au existat anumite evenimente, trăiri.

Îi multumesc lui Dumnezeu pentru familia mea numeroasă, pentru bunicul-cu păcatele lui cu tot-, bunicii mele, care, deşi era o femeie mărunţică de statură, a fost mare la suflet, gândire, acţiune. Şi-au crescut exemplar copiii, care, la rândul lor, au adus pe lume vlăstare minunate, cu care se poate mândri familia noastră.

De la cine au luat calităţile sau defectele nu mai are importanţa. Bine c-au existat pe această lume, şi noi, odată cu ei.