Când sunt copiii noştri mici, Noi pentru ei suntem TĂTICI Ce gingaş e, şi sună bine TĂTICULE, mi-e dor de tine!
Dar cresc, nu le mai eşti pe plac Din TATA, tu devii BABAC. Şi vorba sună trist şi gol BABACULE, mai dă-mi un pol! Dar viaţa e un foc de paie Şi, vrei nu vrei, ajungi TATAIE, Iar vorba ta, în râs e luată TATAIE, ia mai las-o baltă! Şi-n anii care-ţi mai rămân Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN. Şi vorba lor te năuceşte BĂTRÂNE, ce-ţi mai trebuieşte?
Copile, tu să ai ştiinţă Am fost un tată cu credinţă Şi, din puţin, de-a fost să fie Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie Dar fă-mi, te rog, o bucurie, La cimitir, de vii la mine, Să-mi zici ca în copilărie, TĂTICULE, mi-e dor de tine!
Comentarii