Am fost, de mai multe ori, internată în spital, unde am cunoscut
fel de fel de femei aflate în diferite situaţii disperate, nu doar din
cauza bolii, dar şi din cea a unei vieţi materiale precare, şi a unor
situaţii familiale ajunse la limita suportabilului!
În timp, mi-am dat seama că situaţia mea, pe lângă a altor năpăstuite, se deosebea ca de la cer la pământ!
Alte femei erau maltratate, şi fizic şi psihic, de către soţi, alungate din casă, lipsite de mijloace materiale, fără serviciu, cu copii minori de crescut. Nu este de mirare că se cufundau în acool, prostituţie, droguri, fiind nişte prăzi uşoare în mâna lui Satan, putând oricând comite fapte necugetate.
Mă gândesc ce bine ar fi dacă în astfel de momente de cumpănă ale vieţii, s-ar gasi cineva care să asculte confidenţe, să aline pe cel torturat psihic, să dea o învăţătură bună....
Nu ar mai fi atâtea crime abominabile, părinţii nu şi-ar mai ucide copiii în somn, de teama de-a nu-i lăsa în lume părăsiţi, nu ar mai exista atâta tragedie umană!
Vedem zilnc, în Media, consecinţa unor fapte necugetate duse dincolo de uman, dar foarte puţine cazuri de mijlociri ale rudelor, ale comunităţii la Tatăl Ceresc, pentru cei năpăstuiţi.
Eu, chiar de a doua zi, după internare, îmi reveneam, şi, de cele mai multe ori, le îmbărbătam pe aceste oropsite ale destinului, le ajutam cum puteam; cu o vorbă bună, o încurajare, sau chiar le ascultam confesându-se, şi reuşind, astfel, să iasă din muţenia pe care ţi-o dă suferinţa psihică.
Nu o dată, am plâns de mila lor, neputincioasă la atâta suferinţă!
Viaţa nu este uşoară pentru nimeni!
Dumnezeu ne trece prin diferite încercări, şi, chiar dacă, pe moment, mai murmurăm, abia mai târziu, ne dăm seama că El a avut un plan cu noi, chiar în suferinţă fiind, ca să fim Lumini, să purtăm poveri, să alinăm pe cei trudiţi şi împovoraţi.
Când vă merge bine în viaţă, gândiţi-vă şi la cei din jurul vostru, şi ridicaţi o rugăciune de mijlocire şi pentru cei împovoraţi!
Doamne,când crucea este prea grea,
Ajută-ne s-o purtăm, să nu tăiem din ea!
În timp, mi-am dat seama că situaţia mea, pe lângă a altor năpăstuite, se deosebea ca de la cer la pământ!
Alte femei erau maltratate, şi fizic şi psihic, de către soţi, alungate din casă, lipsite de mijloace materiale, fără serviciu, cu copii minori de crescut. Nu este de mirare că se cufundau în acool, prostituţie, droguri, fiind nişte prăzi uşoare în mâna lui Satan, putând oricând comite fapte necugetate.
Mă gândesc ce bine ar fi dacă în astfel de momente de cumpănă ale vieţii, s-ar gasi cineva care să asculte confidenţe, să aline pe cel torturat psihic, să dea o învăţătură bună....
Nu ar mai fi atâtea crime abominabile, părinţii nu şi-ar mai ucide copiii în somn, de teama de-a nu-i lăsa în lume părăsiţi, nu ar mai exista atâta tragedie umană!
Vedem zilnc, în Media, consecinţa unor fapte necugetate duse dincolo de uman, dar foarte puţine cazuri de mijlociri ale rudelor, ale comunităţii la Tatăl Ceresc, pentru cei năpăstuiţi.
Eu, chiar de a doua zi, după internare, îmi reveneam, şi, de cele mai multe ori, le îmbărbătam pe aceste oropsite ale destinului, le ajutam cum puteam; cu o vorbă bună, o încurajare, sau chiar le ascultam confesându-se, şi reuşind, astfel, să iasă din muţenia pe care ţi-o dă suferinţa psihică.
Nu o dată, am plâns de mila lor, neputincioasă la atâta suferinţă!
Viaţa nu este uşoară pentru nimeni!
Dumnezeu ne trece prin diferite încercări, şi, chiar dacă, pe moment, mai murmurăm, abia mai târziu, ne dăm seama că El a avut un plan cu noi, chiar în suferinţă fiind, ca să fim Lumini, să purtăm poveri, să alinăm pe cei trudiţi şi împovoraţi.
Când vă merge bine în viaţă, gândiţi-vă şi la cei din jurul vostru, şi ridicaţi o rugăciune de mijlocire şi pentru cei împovoraţi!
Doamne,când crucea este prea grea,
Ajută-ne s-o purtăm, să nu tăiem din ea!
Comentarii