29 iulie, o zi perfecta! De ce? Am sarbatorit fiinta cea mai scumpa din lume, pe mama noastra, la cea de-a 91 aniversare a sa. A fost si ziua celei mai tinere persoane din familia noastra, a Biancai, fiica Cosminei, nepoata fratelui meu, Iosif, si stranepoata mamei. Sper sa fie la fel de binecuvantata ca si strabunica ei.
Am datorat aceasta intalnire minunata lui Tami, sora noastra cea mai mica. Ea a petrecut 3 zile in sanul familiei mamei noastre, veghind ca totul sa fie la inaltime.
Au venit aproape toti fratii-Nelu e scuzat, impreuna cu familia lui, deoarece locuieste pe meleaguri straine.
Fratii mei nu si-au putut stapani lacrimile, cand mama i-a sarutat pe fiecare pe obraz. Desi nu mai cunoaste pe niciunul dintre noi, ne-a intrebat de maicuta ei. Rea cum ma stiu, i-am spus c-a murit acum 50 de ani,
-Pai, eu nu mai am mama?, ne-a intrebat ea.
Am si o scuza: vreau s-o scot din noaptea neagra a mintii ei, datorata bolii si varstei inaintate...
Nu l-am uitat nici pe taticutul nostru, si de aceea am fost la mormantul lui sa-i "spunem" ca ca ramas pentru totdeauna in sufletele noastre.
Cu toate ca nu m-am putut implica prea mult in ajutorul dat la pregatirea meniului, din cauza unei artroze la un genunchi, m-am bucurat sa ma intretin cu fratii, cumnatele, cumnatii mei, dar, mai ales, cu nepotii mei si cu cei care le sunt tovarasi/e de viata.
Sunt foarte multumita de toti, si nu e zi lasata de Dumneze sa nu ma rog pentru toti.
Sa n-o uit pe gazda familiei, Getuta, sora mea, care a facut ca totul sa fie asa cum trebuie, ajutata si de cel care este mereu aproape de ea, Mihai. De Petrica, cel mai mic dintre frati, sa nu mai vorbim...
Doamne, ajuta-ne sa ne intalnim cat mai des, in momente fericite...Ajuta-le tuturor fratilor sa se inteleaga la fel de bine ca noi!
Am datorat aceasta intalnire minunata lui Tami, sora noastra cea mai mica. Ea a petrecut 3 zile in sanul familiei mamei noastre, veghind ca totul sa fie la inaltime.
Au venit aproape toti fratii-Nelu e scuzat, impreuna cu familia lui, deoarece locuieste pe meleaguri straine.
Fratii mei nu si-au putut stapani lacrimile, cand mama i-a sarutat pe fiecare pe obraz. Desi nu mai cunoaste pe niciunul dintre noi, ne-a intrebat de maicuta ei. Rea cum ma stiu, i-am spus c-a murit acum 50 de ani,
-Pai, eu nu mai am mama?, ne-a intrebat ea.
Am si o scuza: vreau s-o scot din noaptea neagra a mintii ei, datorata bolii si varstei inaintate...
Nu l-am uitat nici pe taticutul nostru, si de aceea am fost la mormantul lui sa-i "spunem" ca ca ramas pentru totdeauna in sufletele noastre.
Cu toate ca nu m-am putut implica prea mult in ajutorul dat la pregatirea meniului, din cauza unei artroze la un genunchi, m-am bucurat sa ma intretin cu fratii, cumnatele, cumnatii mei, dar, mai ales, cu nepotii mei si cu cei care le sunt tovarasi/e de viata.
Sunt foarte multumita de toti, si nu e zi lasata de Dumneze sa nu ma rog pentru toti.
Sa n-o uit pe gazda familiei, Getuta, sora mea, care a facut ca totul sa fie asa cum trebuie, ajutata si de cel care este mereu aproape de ea, Mihai. De Petrica, cel mai mic dintre frati, sa nu mai vorbim...
Doamne, ajuta-ne sa ne intalnim cat mai des, in momente fericite...Ajuta-le tuturor fratilor sa se inteleaga la fel de bine ca noi!
Comentarii