Discutand cu mama mea, mi-a spus ca are de melitat niste canepa. Ea are 90 de ani, si n-a mai facut aceasta munca de cel putin 40 de ani. Eu am intrat in jocul ei, aproband-o, si am incitat-o sa-mi povesteasca despre aceasta ocupatie a femeilor din satul meu. Noi avem in sat un loc ce se cheama "Canipi", ceea ce denota ca aici, veneau femeile sa-si melite canepa. Mi-a spus ca dupa cultivarea canepei, faceau "manusi"-manunchiuri- de canepa, o bateau pentru a extrage semintele, o bagau in topile pentru a se topi. In fata casei noastre, erau foarte multe astfel de locuri. Femeile se temeau sa nu vina Valea Varmagii si sa le duca la vale truda muncii lor. Urmatoarea operatiune era uscarea canepei, apoi, melitatul, in urma caruia rezultau fuioarele de canepa, nu inainte de-a le peria ca sa se ia partea bruta a fuiorului. Mama mi-a povestit totul cu lux de amanunte. Desi am cunoscut si eu, in detaliu, toata aceasta munca, recunosc c-am uitat multi termeni. Mai adau