Am stat doua zile cu scumpa mea mama. Si-a revenit, dupa ce i-am dat vitamine, fier. Am "indopat-o" cu de toate. Daca, pana acum cateva zile, refuza orice alimentatie, aseara, mi-a cerut sa-i dau sa manance. A dormit mereu, spre bucuria noastra ca am reusit sa-i mai prelungim zilele, bineinteles, cu ajutorul Domnului. Din pacate, am plecat de langa ea, dar am lasat "instructiuni" clare pentru apartinatorii ei, cum sa mi-o ingrijeasca. Sunt foarte bucuroasa, de fiecare data, cand reusesc sa-i remontez moralul si dorinta de-a trai.

Mamica mea nu se simte prea bine. Mai precis, nu are pofta de mancare. Poate c-a obosit, deoarece, sambata, a vorbit foarte mult. Despre ce, va intrebati? Despre maritis... Al ei!!! E drept ca si eu i-am cantat in struna, fiindca, se zice ca asa trebuie sa procedezi in cazul bolii ei. Totusi, in final, i-am spus ca, la varsta ei, nimeni nu se mai casatoreste. Acum, imi pare rau ca i-am distrus o iluzie...

Urasc violenta, de orice natura ar fi-asupra copiilor, asupra femeilor, a animalelor-dar nu pot sa nu spun ca, de multe ori, femeia, cu lipsa ei de tact, nu aduce violenta in familie, asa cum vantul aduce ploaia. Prin ceea ce afirm, stiu ca voi atrage comentariile negative ale unora, dar tot ceea ce va spun este din experienta familiei mele, a vecinilor, a ceea ce vad in Media. Sfanta Sciptura recomanda sotiilor sa fie supuse sotilor, dar si lor -sotilor- le recomanda sa-si iubeasca sotiile. Credeti ca e la intamplare aceasta recomandare sau a izvorat dintr-un misoginism excesiv? Categoric, nu! TOATE INVATAMINTELE DECURG DIN EXPERIENTA DE MILENII A OMENIRII. Mama mea, care lucra si ea cot la cot cu tatal meu, si acasa isi crestea copiii, nu-l astepta niciodata fara mancare, fara casa curata, haine spalate, pe motiv ca si ea a fost la lucru campului alaturi de el. Nu-l contrazicea in prezenta noastra, nu ne dadea noua dreptate in detrimentul lui. Daca tata, dragul de el, era ma

Raul cu Tedina.

Alex, baiatul lui Catalin, s-a facut mare si...tot mai frumos.

Un nepot de frate.

Poze cu micuta lui: http://www.facebook.com/#!/media/set/?set=a.154474227960057.37880.100001924410882

Mereu sunt acuzata ca nu scriu suficient pe acest blog. De cine? Nu ghiciti?! De cei care ma iubesc si vor sa stie, minut cu minut, ce se intampla in viata mea. Pai, hai sa va spun ce bucurie am eu, in ultimul timp. Merg la parcul acvatic din orasul meu. Singura!! E o realizare nemaipomenita-ca multe altele- a primarului nostru. Va provoc sa vizitati acest loc minunat. http://www.aqualanddeva.ro/bazine.html

Va spuneam c-am asteptat implinirea a doua dorinte. Una s-a realizat. Baiatul meu cel mare are apartamentul lui. Cea de-a doua  nu s-a implinit. Dar, cum speranta moare ultima, astept si realizarea celei de-a doua nazuinte. Va voi tine la curent...

Am asteptat cu nerabdare constructia autostrazii Deva-Orastie, dar nu ne-am imaginat ce implicatii negative va avea pentru satul nostru. Cititi materialele,  AICI  si  AICI

"o cantare deosebita.Domnul sa binecuvineteze pe mama mea, pe Carmen ca mama si pe toate mamele din lumea intreaga".

O felicitare pentru mama mea, cu ocazia zilei de nastere, de la scumpa ei nepoata, Cornelia, ce se afla peste mari si tari. Multumesc mult, draga mea verisoara! "Cu ocazia zilei de nastere a matusii mele dragi si a mamei tale, ii transmit tot ceea ce e mai bun si demn, pentru ca aceasta femeie merita toate urarile de bine din lume, fiind o draguta si desteapta, o femeie care a stiut sa ignore problemele vietii si a ridicat stindardul credintei mai presus de orice, avand astfel biruinta in Christos Domnul, luptand lupta cea buna si alergand dupa trairea adevarului sfant. Ma bucur ca a apucat 9o de ani, care nu sunt putini si care nu-i fac multe neplaceri ca la altii care sufera si mai greu si care nu au nadejdea salvarii ca si ea. O iubesc si o ador. Ea este pentru mine o fiinta care merita iubita, fiind pentru multi un exemplu de urmat, atat in frumusete launtrica cat si fizica. Domnul sa fie cu ea si sa o conduca acolo unde are deja pregatit locul." Va iubesc, Cornelia

Saptamana viitoare, sper ca va voi da doua vesti bune. Se spune ca nu trebuie sa spui "hop", pana nu treci gardul. Asa sunt si eu. Circumspecta!!! Fiti si voi rabdatori, dragii mei!

Se intrevad ceva sperante la orizont. Atat pot sa va spun. Deocamdata... S-auzim de bine, dragilor! Da! Cei mai multi, dintre cititorii mei de pe acest blog,  sunteti persoane dragi mie.

Oricat ar parea de ciudat si greu de "digerat", unele persoane, cand se vad cu "sacii in caruta", uita de orice principii si bun-simt. Sunteti nedumeriti? Asta e, n-am ce sa va fac...  Asa-mi place mie sa va las in ceata. Nu va voi " lumina". Poate ca, alta data...voi fi mai "generoasa".

In acest sfarsit de saptamana, am fost foarte greu de urnit de-acasă. Am mers totusi la Biserica-unde-a fost o binecuvîntare de copii. Mi-am amintit cat de fericiti am fost noi-eu si fratii mei-, ca am avut niste parinti minunati, cu frica lui Dumnezeu, care nu ne-au injurat niciodata, ci au cerut binecuvantarea Domnului peste noi. Nu acelasi lucru s-a intamplat si-n familia mea restransa, unde s-au luptat permanent cele doua forte ale binelui si  ale raului, invocate de noi, parintii copiilor mei. Eu ma rugam pentru odoarele mele scumpe, pe cand tatal lor, desi îi iubeste nespus de mult, de multe ori, i-a injurat, fara sa-si dea seama ca, astfel, atrage energia negativa asupra lor. Nu arunc cu piatra, dar nu pot sa nu constat, uneori, si sa ma intreb "de ce, de ce, anumite lucruri"? Editare : Din fericire, lucrurile s-au schimbat in ultimul timp. Sa fi devenit mai intelept si sotul meu, sau, poate, rugaciunea mea a avut efect si asupra lui... Doamne-ajuta!