Maine, 29 iulie, e o zi importanta pentru familia mea. Acum 90 de ani, intr-un sat uitat de lume, situat intr-un loc ca o caldare, cu un peisaj si traditii superbe, a vazut lumina zilei penultima dintre copiii bunicii mele, Lina. E vorba de mamicuta mea draga. Verisoarele mele, si, in special, Cornelia , fiica surorii mamei, Rafila, au iubit-o si inca o adora pe mama mea. Dupa spusele Corneliei era o fata frumoasa, cu cele mai superbe picioare, cu suflet bun si altruist. Din postarile mele, ati observat ca ea este eroina acestui blog. Si acum, la varsta ei nonogenara, este o batranica cu ochii vioi, luminosi, cu fruntea senina, care nu-si arata varsta, in ciuda anilor de suferinta. Sa ne traiesti, iubita mea mama, sa fii, peste multi ani, tot printre noi, sa ne porti in rugaciunile tale!!! In acest link, puteti vedea toate postarile legate de sarbatorita: Mamica mea Din ce se vede, mama gesticuleaza. Ne da "directive". Pe mama o cheama Sabina, asa ca i-am gasit poza