Tristete, suferinta, boala...De asta auzi zilnic.
Unii nu au ce manca, ce imbraca, altii, desi au din plin de toate, nu stiu sa se bucure de ele si sa fie multumitori si fericiti.
Compar viata noastra, asa zisa civilizata, cu cea a unor triburi, care au parte de atat de putin, si, totusi, cat e ziua de lunga, danseaza, canta si aduc multumiri cui stiu ei.
Sa fie "civilizatia" un mod de-a fi prea greu de dus?
Cand eram copil si nu aveam lumina electrica, eram mult mai fericita, deoarece, la lumina lampii cu petrol, "devoram" sute de carti, imi alcatuiam mici glosare cu cuvine, mai putin obisnuite in vorbirea mea curenta, visam cu ochii deschisi, apoi, adormeam fericita.
Astazi, parca nu ma mai bucur de nimic, fiindca zilnic, apar motive de intristare, de ingrijorare, deceptie.
Cateodata, parca nici nu mai am putere sa ma rog, dar nu voi capitula...
Unii nu au ce manca, ce imbraca, altii, desi au din plin de toate, nu stiu sa se bucure de ele si sa fie multumitori si fericiti.
Compar viata noastra, asa zisa civilizata, cu cea a unor triburi, care au parte de atat de putin, si, totusi, cat e ziua de lunga, danseaza, canta si aduc multumiri cui stiu ei.
Sa fie "civilizatia" un mod de-a fi prea greu de dus?
Cand eram copil si nu aveam lumina electrica, eram mult mai fericita, deoarece, la lumina lampii cu petrol, "devoram" sute de carti, imi alcatuiam mici glosare cu cuvine, mai putin obisnuite in vorbirea mea curenta, visam cu ochii deschisi, apoi, adormeam fericita.
Astazi, parca nu ma mai bucur de nimic, fiindca zilnic, apar motive de intristare, de ingrijorare, deceptie.
Cateodata, parca nici nu mai am putere sa ma rog, dar nu voi capitula...
Comentarii