La noi...

La noi...

Translate

Albastru infinit, Paraul capriorii

Albastru infinit, Paraul capriorii

Vita salbatica

Vita salbatica

Un gând

Faceți căutări pe acest blog

AMESTECATE

Totalul afișărilor de pagină

23 ian. 2011

Amintire

 
Iata ce-mi amintesc:

Îi îngrijam pe zile de furtună-pe fratii mei- când eram singură cu ei acasă. Eram fascinată, când geamurile camerei se luminau din cauza fulgerelor şi a trăsnetelor, iar eu cântam şi mă veseleam de splendoarea focului divin. Nu mă temeam, atunci, de deslănţuirea superbă a naturii, ci mai târziu, peste ani, când, aproape că, am fost  ridicată de suflul unui trăsnet, eu aflându-mă, prima dată, pe prispa  casei vechi, acoperită cu paie, a bunicii mele. A doua oară, eram în şură când a tăsnit undeva, aproape, şi am avut aceeaşi senzaţie. De atunci, a început un lung calvar pentru mie, în acest sens, având o angoasă nebună, la manifestarea electrică a naturii. 

Niciun comentariu: