Pentru animaluţul acesta, m-am certat la cuţite cu fiul meu.
Nu ca nu-mi plac animalele, dar ce-i mult strica. Avem deja un dulau, are si fiul meu un caine de apartament.
Ce-i mai trebuia si acest patruped!? L-a adus de la firma, ca sa-l salveze sa nu aiba soarta celorlalti caini, care, spune el, au fost otraviti.
Ii inteleg si pe oameni, deoarece nu te puteai apropia de ditamai firma, ca sareau cainii pe tine... Erau "protejatii" fiului meu si ai nurorii.
In final, am cedat. "Aratarea" e dulce, insa neastamparata. E o "ea". Toti o indragesc. S-a imprietenit si cu Tedy, cainele cel mare. Mai vedem daca o vom tine...
Edit:de cand cu moartea femeii muscate de cainii din Bucuresti, ma tem sa mai ies din casa. Sunt si pe strada mea maidanezi.
Oare chiar sunt mai tari decat noi, oamenii?
Comentarii