Zilele trecute, a plouat torenţial la mine în sat. A venit viitura, cu zgomot mare, aşa cum venea pe vremuri. Mi-am amintit de întamplarile de altadată, legate de această apă înspaimantătoare.
Apă învolburată era, dintr-un pic, s-o ia şi pe mama, care abia trecuse pârâul pe la Cuca, spre Curtean. Era perioada cand noi eram mici, iar mama mergea în satul vecin, la buna Lina, sa-şi lucreze terenul, pe care îl avea acolo, noi rămanand singuri acasă sau cu tata.
Atunci, pe acolo era drumul, pe vale, nu exista drumul de azi, construit pe vremea sarmanului Ceauşescu.
Mama a făcut doar câţiva paşi, înainte de a veni, ,,valea mare'', şi sigur c-ar fi înecat-o, dacă mai zabovea cateva minute. Tot atunci, moşul şi buna era să fie înecaţi de părăul de la Curteanu. Fuseseră pe Dos, cu carul după lemne, şi abia trecuseră, înainte de a se dezlănţui potopul.
Aceste ape înfiorătoare mi-au populat visele cu coşmaruri, ani de-a rândul. De fiecare dată, visam că sunt pe marginea pârâului, unde limpezem rufe, iar apa venea foarte mare, îmi lua rufele, eu alergam pe malul apei să le prind, dar nu reuşeam.
Pot să înteleg mai bine drama pe care o trăiesc oamenii din zonele inundate...
Comentarii