Voi iubi pe mama mea neincetat Caci, prin ea, Domnul viata mi-a dat.

Stiu ca fratii mei, raspanditi prin tara si strainatate, precum si verisoara mea, Cornelia, stabilita in State, asteapta vesti de la mine. Sa va povestesc ce-a mai facut si zis mami. Intr-o zi, prietena nepotului meu, Cali, era la noi. Am intrebat-o pe mami despre ce a povestit cu ea. -No, ce sa povestesc? Ea nu a avut timp de mine, deoarece toata ziua, s-a certat cu telefonul...a raspuns mama mea, care, in ultimii ani, e foarte nostima, aproape ca o egaleaza pe buna Paulina, soacra ei. Vedeti acest bot de om? Este urmasa mamei mele, si frumoasa ca ea.

Fotografia asta imi aminteste de bunicul meu vitreg, Simion, care pastea caprele satului. Preluata de aici,  http://dagg-a.deviantart.com

Va spuneam ca mamei mele, draga de ea, ii este frica sa stea pe balansoar, dar, ieri, fiind duminica, n-a mai scapat de gura mea, si am reusit s-o asez pe hinta, unde-a stat mai multe ore, si ne-am delectat cu "perlele " spuse de ea, incat, fiul meu a sarutat-o de mai multe ori, si i-a spus c-o iubeste nespus pe bunicuta lui draga. A fost in culmea fericirii, c-a avut cu cine discuta si cine s-o alinte. N-a scapat, bineinteles, si de "lectiile" pe care le fac cu ea, pentru revenirea memoriei, de care s-a cam săturat. Cand o intreb cine sunt eu, ea-mi raspunde: -No, tu nu stii cum te cheama!? Este mamicuta cea mai dulce din lume, si bunicuta cea mai iubita de nepotii ei! Pe maine, alte patanii!

Ne apropiem de marea sarbatoare ce va avea loc maine:Rusaliile. Impreuna cu sotul si fiul meu cel mare, am fost s-o vedem pe mami. Nu prea am avut timp sa stau cu ea, asa cum isi doreste cel mai mult, fiindca eu imi gasesc mereu de lucru. Am pregatit mancare pentru astazi, dar si pentru maine, deoarece sora mea nu gateste duminica, ci prefera, cand vine de la Biserica, sa fie totul pregatit, doar sa incalzeasca. Deci, am avut de lucru cu gatitul. Apoi, dupa ce-am luat masa, inainte de-a pleca inapoi, acasa, l-am solicitat pe fiul meu sa taie iarba din curte cu trimer-ul, ceea ce-a dat nastere la o mica disputa, deoarece scumpul de el, fiind obost, ca a stat toata noaptea pe Net, nu prea avea chef de-o asa munca, dar, dupa comentarii indelungate si dupa "persiflarile" mele, cum zice el, s-a pus pe treaba si a facut curtea luna. Ne-am intors acasa, multumiti-mai ales eu- c-am mai bifat o indeletnicire care, oricum, trebuia facuta in cel mai scurt timp. Maine vom merge di

Poza asta am preluat-o de pe  albumul Vioricai Fiul meu a fost la miting, desi mi s-a strans inima cand a plecat. Chiar in timpul mitingului, mi-au dat lacrimile cand vorbeam cu el, din ora in ora, la telefon. Mi-a zis ca mi-a facut cu mana pe la camere, dar nu l-am zarit.

Sâmbătă am fost acasă, la mami. Casa a fost "plină", aşa cum este plăcerea ei cea mai mare. A fost o activitate intensă. Fiecare a lucrat cate ceva: Căli, fiul fratelui meu, a facut reparaţiile necesare după punerea usii si geamului de termopan. Mihai a săpat în grădină. Eu am ajutat la spălatul vaselor-specialitatea mea-, si credeţi-mă c-am avut ce-eram 13 persoane la masa. M-am ocupat si de plivitul si săpatul florilor. Fiul meu a dat cu grund porţile ce le-a facut un coleg al surorii mele, si care urmează sa fie instalate. Cu asta se vor finaliza si investiţiile si lucrările de la tară, ca ne-a ajuns criza... Bucuria mamei mele a fost deplină, ca i-a văzut pe toţi cei dragi robotind în jurul ei, ca pe vremuri...

Andreea, nepotica fratelui meu, fericita in bratele mamei sale.

L-am certat pe fratele meu ca nu mi-a mai trimis poze cu nepotica lui, asa ca a tinut cont de carcoteala, ca nici el nu ma iarta, si uite-o pe frumusetea Pamntului, Andreea-Iulia, in persoana. Imi fac mea culpa ca n-am vazut-o in realitate...

Ieri am cumparat un balansoar pe care l-am dus la casa de la tara. I-am spus mamei ca in curand o s-o asezam pe hinta si o s-o leganam: uta, uta! -Io nu ma sui pe el, ca ma impinge Raul-nepotul ei- si da cu mine de pamant, a fost riposta mamei mele. Eu credeam ca-i fac o bucurie, cand colo, i-am dat motiv de neliniste si " ganduri".

De curand, in satul meu, s-a stins din viata o femeie care era cea mai frumoasa fata, pe vremuri. Devenise dependenta de cafea in asa masura, incat consuma cate 15 cafele pe zi. In plus, lua medicamente atat de tari, ca farmacista s-a mirat cand a venit cu reteta un vecin al respectivei, spunad ca aceste pilule ar putea sa ucida si un cal. Mi-a parut rau de ea, la auzirea vestii c-a trecut in nefiinta, si m-am gandit la efemeritatea noastra pe acest Pamant, fie sarac, fie bogat, urat sau frumos. O lege a egalitatii in fata lui Dumnezeu...

"Casa parinteasca" este locul cel mai iubit de mine, Ea-mi aminteste de toti cei dragi ai mei.

Ati fost in Paris? Nu, inca? Mergeti pe linkul de mai jos, la cateva obiective vizitate de Viorica! Viorica: Jurnal de Calatorie Paris 16 aprilie 2010

Mare este puterea lui Dumnezeu! Ma tot minunez, cum o femeie de 89 de ani, care uita numele copiilor ei, al tatalui meu, trecut in eternitate, si alte lucruri din vecinatatea ei apropiata, si retine, cu o acurateta perfecta, aceasta cantare, cap-coada.