Mi-aduc aminte de un alt câine de-al nostru, de când eram eu destul de mică.
Este vorba de Laika, o căţeluşă superbă, roşcată, foarte ataşată de noi, la care ţineam mult, mai ales, tatăl meu.
Într-o noapte, au venit lupii în grădina noastră. Ea a lătrat şi s-a repezit spre ei, dar au încolţit-o şi au îngrămădit-o în gardul situat deasupra casei şi au omorât-o. Mult timp mi-a răsunat în minte scheunatul ei îngrozit în faţa morţii. De atunci, am rămas cu o teamă cumplită la auzul urletelor acestor animale, pe care le credeam monstruoase. Abia mai târziu, mi-am dat seama că, probabil, lupii erau foarte flămânzi, de au venit până în sat.
Deh, instinctul de supravieţuire al fiecărui animal…
Este vorba de Laika, o căţeluşă superbă, roşcată, foarte ataşată de noi, la care ţineam mult, mai ales, tatăl meu.
Într-o noapte, au venit lupii în grădina noastră. Ea a lătrat şi s-a repezit spre ei, dar au încolţit-o şi au îngrămădit-o în gardul situat deasupra casei şi au omorât-o. Mult timp mi-a răsunat în minte scheunatul ei îngrozit în faţa morţii. De atunci, am rămas cu o teamă cumplită la auzul urletelor acestor animale, pe care le credeam monstruoase. Abia mai târziu, mi-am dat seama că, probabil, lupii erau foarte flămânzi, de au venit până în sat.
Deh, instinctul de supravieţuire al fiecărui animal…
Comentarii