Mătuşa Maria -Borzoaca-, sora bunicului meu paternal, după ce i-a murit soţul, pe la 65 de ani, avea să se îndrăgostească de Doda, un bătrân care avea mai mulţi copii şi era mult mai sărac ca mătuşa.
Deşi la vârsta asta, ea a făcut o adevărată pasiune pentru el, şi şi-a pierdut cea mai mare parte din avutul agonisit cu soţul ei, şi a rămas aproape fără nimic. După aceea, a stat la noi, cu toate că nu aveam nici o obligaţie faţă de ea, afară de cea faţă de un semen orecare. Ea, cu toate că a fost sora bunicului meu, nu ne-a lăsat nimic din averea ei, pe care o irosise cu iubitul ei tomnatic. Dar, recunosc, soţul ei, unchiul Borza Nicolae, i-a lasat cea mai mare parte a averii sale tatalui meu, deoarece el nu avea copii cu mătuşa Maria. Asta a creat o invidie din partea altor neamuri ale unchiului, inclusiv din partea fratelui său.
Mătuşa suferea sărmana de astm şi nu mai putea urca dealul până la casa ei, situată sub dealul Pleş. A fost ostracizată de credincioşii din biserica ei, pentru că a stat necununată cu un alt bărbat, atunci, regulile bisericeşti fiind foarte stricte. Când a murit, ne-a lăsat o spaimă cumplită! Fiindcă a trăit mai retrasă şi neavând copii, lumea spunea că este strigoaie. Era să murim şi noi de urât, inclusiv tatăl meu. Înainte de-a muri, se certase cu Tami, surioara mea, care avea vreo trei anişori, pentru nişte ,,spirale''- napolitane umplute cu cremă-, pe care le-a ascuns sub pernă. N-am să uit agonia ei, din cauza astmului.
Oamenii spuneau că sufletul iese greu din unele persoane. Este normal, cu astfel de boli, şi cu lipsa de oxigen, în atari situaţii. Nu o înţelegeam de ce nu suporta mirosurile tari, mai ales cele de cremă de ghete, crezând că-s capricii, dar am trăit şi eu acest neajuns, din cauza bolii.
Deşi la vârsta asta, ea a făcut o adevărată pasiune pentru el, şi şi-a pierdut cea mai mare parte din avutul agonisit cu soţul ei, şi a rămas aproape fără nimic. După aceea, a stat la noi, cu toate că nu aveam nici o obligaţie faţă de ea, afară de cea faţă de un semen orecare. Ea, cu toate că a fost sora bunicului meu, nu ne-a lăsat nimic din averea ei, pe care o irosise cu iubitul ei tomnatic. Dar, recunosc, soţul ei, unchiul Borza Nicolae, i-a lasat cea mai mare parte a averii sale tatalui meu, deoarece el nu avea copii cu mătuşa Maria. Asta a creat o invidie din partea altor neamuri ale unchiului, inclusiv din partea fratelui său.
Mătuşa suferea sărmana de astm şi nu mai putea urca dealul până la casa ei, situată sub dealul Pleş. A fost ostracizată de credincioşii din biserica ei, pentru că a stat necununată cu un alt bărbat, atunci, regulile bisericeşti fiind foarte stricte. Când a murit, ne-a lăsat o spaimă cumplită! Fiindcă a trăit mai retrasă şi neavând copii, lumea spunea că este strigoaie. Era să murim şi noi de urât, inclusiv tatăl meu. Înainte de-a muri, se certase cu Tami, surioara mea, care avea vreo trei anişori, pentru nişte ,,spirale''- napolitane umplute cu cremă-, pe care le-a ascuns sub pernă. N-am să uit agonia ei, din cauza astmului.
Oamenii spuneau că sufletul iese greu din unele persoane. Este normal, cu astfel de boli, şi cu lipsa de oxigen, în atari situaţii. Nu o înţelegeam de ce nu suporta mirosurile tari, mai ales cele de cremă de ghete, crezând că-s capricii, dar am trăit şi eu acest neajuns, din cauza bolii.
Comentarii