http://disa-naivitate.blogspot.com/2008/10/disperare.html
Inceputul , mai sus.
Când am mers la şcoală şi am fost întrebată ce-am păţit, am motivat că am avut dureri mari de cap, ceea ce era, într-un fel, adevărat, şi la propriu şi la figurat. Între timp, durerea mea s-a mai atenuat şi am căzut într-un fel de butoi cu melancolie, aşteptând ziua când se va întâmpla evenimentul, cu aducerea pe lume a următorului bebeluş.
Acest incident nu a rămas fără urmări pentru sănătatea mea fizică şi psihică. Mi-a afectat integritatea ochiului drep, ajungănd la o miopie foarte accentuată. Am început să am palpitaţii şi senzaţie de sufocare, iar pe plan afectiv şi psihic, mi s-a accentuat starea de melancolie, de frustrare, de crize de afecţiune şi de hipersensibilitate, dar toate acestea amestecate cu o şi mai mare iubire pentru mama mea, pe care o consideram ca o victimă a sorţii, a prostiei şi a exagerărilor ei, în ce priveşte credinţa. Pe de altă parte, mă temeam, ca nu cumva, aceste gânduri neroade ale mele, să atragă mânia Celui de Sus şi să mi-o ia pe măicuţa mea scumpă, pe care o adoram, dar nu puteam, niciodată, să îi mărturisec aceste sentimente, din cauza unui orgoliu bolnăvicios, care nu-şi are locul în relaţiile dintre copii şi părinţi.
Scriind aceste pagini, am umplut clapele calculatorului de lacrimi. Trăiesc şi acum, ca şi atunci, foarte intens, acele momente ale unei adolescente, ce se confrunta cu întrebările existenţei şi cu greutăţile vieţii…
Urmeaza.
Inceputul , mai sus.
Când am mers la şcoală şi am fost întrebată ce-am păţit, am motivat că am avut dureri mari de cap, ceea ce era, într-un fel, adevărat, şi la propriu şi la figurat. Între timp, durerea mea s-a mai atenuat şi am căzut într-un fel de butoi cu melancolie, aşteptând ziua când se va întâmpla evenimentul, cu aducerea pe lume a următorului bebeluş.
Acest incident nu a rămas fără urmări pentru sănătatea mea fizică şi psihică. Mi-a afectat integritatea ochiului drep, ajungănd la o miopie foarte accentuată. Am început să am palpitaţii şi senzaţie de sufocare, iar pe plan afectiv şi psihic, mi s-a accentuat starea de melancolie, de frustrare, de crize de afecţiune şi de hipersensibilitate, dar toate acestea amestecate cu o şi mai mare iubire pentru mama mea, pe care o consideram ca o victimă a sorţii, a prostiei şi a exagerărilor ei, în ce priveşte credinţa. Pe de altă parte, mă temeam, ca nu cumva, aceste gânduri neroade ale mele, să atragă mânia Celui de Sus şi să mi-o ia pe măicuţa mea scumpă, pe care o adoram, dar nu puteam, niciodată, să îi mărturisec aceste sentimente, din cauza unui orgoliu bolnăvicios, care nu-şi are locul în relaţiile dintre copii şi părinţi.
Scriind aceste pagini, am umplut clapele calculatorului de lacrimi. Trăiesc şi acum, ca şi atunci, foarte intens, acele momente ale unei adolescente, ce se confrunta cu întrebările existenţei şi cu greutăţile vieţii…
Comentarii